43. Colinda „Boieri batrani”

A fost considerata dintotdeauna regina colindelor din Tisa, dar datorita faptului ca nu s-a colindat in perioada comunista, a inceput sa fie uitata de catre colindatori.

Dupa sosirea comunistilor dubasii erau obligati sa se prezinte la "raion"(Tisa apartinea de raionul Ilia), cu caietul de colinde pentru a fi aprobat de către secretarul de partid.

Cu aceasta ocazie se faceau diverse artificii înlocuindu-se refrenul „Domnului doamne” cu clasicul „Florile dalbe”. Tot asa se scoteau si versurile in care era pomenit Dumnezeu si nu era voie sa se folosească cuvântul „boier”, la fel cam nu era voie nici „împărat”.

Erau colinde care se puteau colinda si in aceasta forma fără probleme, dar altele nu se puteau trunchia, motiv pentru care erau excluse din repertoriu.

Acum am zice, ca ar fi putut totuși sa le colinde fara probleme, chiar dacă nu erau aprobate, dar pe acea vreme lucrurile se derulau cu totul și cu totul altfel. Intotdeauna „avea dracu”(folosesc o vorba dura din popor) pe câte unul care pâra la politie sau la partid, ca pe urma sa vezi distracție. 

Comunistii si toate guvernarile care au fost , au supravituit datorita acceptării populare in prima faza, urmata de „bagarea pumnului in gura”, sau mai nou a ignorantei.

Colinda „Boieri bătrâni” nu putea fi trunchiata sub nici o forma, in esenta ei fiind o colinda ce afisa totul intr-un superlativ absolut, arătând in acest fel bunăstarea oferita de Dumnezeu.

Imaginea care se deslușește printre versurile colindei este  a unor mari boieri, inconjurati de multe lucruri minunate si de care se bucura in totalitate lor.

Dumnezeu așezat pe un curcubeu ii întrebă de unde au primit atâtea lucruri minunate ce numai in rai se găsesc.  Întrebarea este pusa nu pentru a afla Dumnezeu de unde provin, ci pentru a ne deschide noua minte la răspunsul dat tot in colinda.

Raspunsul vine simplu si imbraca ca o manusa darurile primite si de noi de la Dumnezeu:

„Mie mi le-o dat,  /   Cui ca m-am rugat”

 Iar raspunsul Domnului vine ca o pecete:

„-Dacă ți le-o dat

Lasa-ți fie date

Date și ‘nchinate.”

Boieri batrani

(ioi domnului doamne)

Hai boieri batrani

La masa sezand

La masa galbena

Galbena de piatra

Deasupra de masa

Covor de matasa

Covor ciucurat

Din mijloc de masa

Nascut-o crescut-o

Maru-i margarit

Trufas inflorit

Cu flori de argint

Prin flori de argint

Sunt mere de aur

Velin se scornea

Boarea’s d’abura

Boare de la Rai

Mar se legana

Merele pica

Merele pe masa

Hai boieri batrani

La masa sezand

Mere alegand

Cu mere jucand

Sus le aruncau

Jos le sprijineau

Jos la lunca luncii

La ‘cesti campii d’albi

La varfsor de mar

Est’ un curcubeu

Sus in curcubeu

Sade-mi Dumnezeu

Sade-mi si-mi priveste

Si din cer graieste:

-Hai boieri batrani

Cine ca v-o dat

Asa lucru mandru

Din mijloc de rai

La mase intinse

La faclii aprinse

Hoi boieri batrani

Cearui grai iar:

-Mie ca mi-o dat

Cui ca m-am rugat

Pe negre ‚ntunerici

La d’albe biserici

Toacele batand

Usa deschizand

Faclii aprinzand

Harange tragand.

Dragut Dumnezeu

Cearui grai iar:

-Daca ti le-o dat

Lasa-ti fie date

Date si ‘nchinate.

Si te veseleste

Hoi boieri batrani

Noi s-o d’ancinam

D’alba-i sanatate.

42. Colinda „Boierul mic”

Ce se întâmplă cu rugăciunile noastre?

Rugaciuni spuse in taina la ceas de seara, murmurate printre buze ori doar in strafundul gandurilor noastre.

Cele de dimineata, care sunt de regula cele care cer o zi mai buna, graite in graba la rasucirea cheii in broasca sau coborand scarile. 

Rugaciunile spuse la necaz cu ochii înlăcrimați si uneori cu vocea mai ridicata, sperând astfel să atragem atenția asupra gravității acelei rugăciuni.

Cele spuse la bucurie, prin care multumim pentru binefaceri cerând ca aceste privilegii date de Dumnezeu sa ne fie in continuare lăsate. 

Rugaciunea spusa in graba inaintea unei provocări, acel Doamne ajuta!" pe care cu totii il folosim. 

Rugaciunea pentru o nota mai mare sau pentru ca privirea unei fete sau a unui baiat sa se indrepte spre tine. 

Rugaciunea mamei pentru copiii ei, rugaciunea inaintea unui examen, rugaciunea dinaintea unui lucru important din viata ta.

Toate aceste rugaciuni sunt atent contabilizate si niciuna nu se va pierde. 

Tocmai acest lucru încearcă să ni-l transmită colinda de mai jos.

Boieru (mic)

( doamne ler domnului doamne)

Cesta-i domnu bun

Boierul batran

Ca de cand ii pe pamant

Tot la domnul s-o rugand

Si culcandu si sculand

Tot pe domnul pomenind.

Ruga-n cer se ridica

Sus in cer printre ingeri

Tot mai sus la domnu’n cer.

Domnu cearui grai iar:

   -Sfintii mei si dragii mei

A cui este aceasta ruga

Asta ruga ce abruga?

Sfintii cearui grai iar:

   -E a astu-i boier bun

Ca de cand ii pe pamant

Tot la domnul s-o rugat

Si culcandu si sculand

Tot pe domnul pomenind.

Domnul cearui grai iar:

-Daca-i lucru sfinti asa

Luati-o si duceti-o

Pe sub poala cerului

Pana’n poarta raiului

Unde-i loc de hodineala

Si scaun de-a judecare

Cruce-n casa cruce-n masa

S-oi fi gazda sanatoasa.

41. Colinda „Mult intreaba’si”

Lucruri interesante despre satul Tisa

Cum aratau inaintasii nostri tiseni? 
Raspunsul la aceasta intrebare nu poate veni decat din ceea ce s-a pastrat ca si imagini, scris, sau din povestirile transmise din generatie in generatie.

Chipul lui Horea mi se pare cel mai exemplificativ in ceea ce  priveşte imaginea tiseanului din cele mai vechi timpuri. Stramosi nostri barbati purtau parul prins in chica, asta datorita originii care nu era alta decat Tara Motilor. De aici vine si numele de Furdui, detinut la inceputul secolului trecut de mai bine de jumatate din populatia satului.

Povestesc batranii ca venise odata un invatator nou in sat. Cerându-le copiilor sa ii spuna cum ii numesc, acestia au raspuns aproape toti ca ii cheama „Furdui”.

Dascălul a crezut la inceput ca e vorba de o gluma de-a copiilor, dar mai tarziu a realizat ca era adevărat si ca pe majoritatea ii chema Furdui. 

Nu cred sa existe familie din Tisa care sa nu aiba ascendenti in ultima suta de ani, cu numele Furdui.

Binenteles ca in Tisa mai exista si alte nume cu radacini adanc înfipte in originile satului, cum ar fi Orsa, Maris,  Nistor si altele. 

Revenind la înfățișarea tisenilor din vechime, o istorioara mai hazlie a satului, povestește ca atunci când s-au împărțit intre localnici terenurile din zona numita Lunca, sătenii au mers înspre împărțeală într-o continuă bătaie si scandal. Bătaia a fost atât de apriga încât la întoarcere au venit in sat, călcând pe parul smuls din chici.

  

Tot datorita originilor moţeşti, arta prelucrării lemnului s-a pastrat pana in anii trecuti, motii ajunsi pe Valea Muresului adaptandu-se repede si incepand constructia de barci, plute si poduri plutitoare in zona zicându-le „broduri”. Cel puțin in ultimul secol toate brodurile de lemn din amonte si aval de Tisa, intre Deva si Lipova erau construite de tiseni.

Cel mai probabil moţii s-au stabilit in Tisa, datorita facilitatilor acordate plutașilor, sau a celor care contribuiau la buna navigare  a plutelor pe Mureș. Aceste avantaje au fost date in mare parte pe vremea domniei Mariei Terezia si constau in eliberarea de iobagie a celor care serveau la buna navigare pe râuri.

La fel se putea scapa de iobagie si prin inrolarea in regimentele de graniceri din zona, acesta fiind si unul dintre motivele izbucnirii rascoalei de la 1784, cunoscuta ca si „Rascoala lui Horea, Closca  si Crisan”.

In satul Tisa nu au existat nobili si implicit nici proprietati nobiliare, satul fiind compus numai din tarani liberi. Binenteles ca unii au fost mai bogati iar altii mai saraci, dar asta s-a datorat doar relatiilor dintre ei, unii fiind mai strângători, altii poate mai largi la mana.

Mult intreaba’si

Mult intreaba’si mari boieri

Pe mirel-ui cinarel

 -De ce-i D’albu de’asudat

De’asudat si inspumat

Mirel cearui graia

 -De’aia-i D’albu de’asudat

De’asudat si inspumat

Ca el mi-o fost la vanat

Si nimica n-o aflat

Pana’n codru mai afla

Pasarica alba’n piept

Pusa-i arcu s-o sagete

Cand dadu a sageta

Pasarea din cear graia:

 -Stai mirele nu mi’s da

Ca eu nu’s ce tie-ti pare

Ca eu mi-s sfanta Marie

Si m-o trimis Dumnezeu

Dumnezeu cu sotul sau

Ca sa masor pamantu

Pamantu cu umbletu

Si cerul cu stanjenu

Pe pamant gasii putin

Gasii vai si munti pustii

Dar in cer gasii mai mult.

Pusa-i luna la apus

Si soarele tot mai sus,

Si te mirel veseleste

C-o ‘ncinam cu sanatace.

40. Colinda „Dai jupane gazda”

Colindele nu apartin strict unei comunitati si niciodata nu au stat închistate ca intr-o găoace, ci ele dintotdeauna au circulat liber.  

 Aceiasi colinda poate fi intalnita intr-un spatiu geografic destul de larg. Diferenta dintre versuri este data de influenta locala asupra creatiei nou aparute, sau talentului ori lipsurilor celui care o implementa printre colindele satului.

Am intalnit in acest fel la satele invecinate Tisei chiar colinde compuse din doua, incepand intr-un fel si terminandu-se cu o alta colinda. Altele, daca imi este permisa gluma, se termina prea brusc, ca elefantul.

 Se prefera pe vremuri imprumutarea unei colinde dintr-o zona mai indepartata Tisei, in defavoarea uneia dintr-un sat vecin sau  apartinand unei alte cete din sat.

Orgoliile au facut sa se pastreze colindele, asa cum tot ele au dus si la pierderea lor.

Ce am observat la colindele din Tisa, in urma comparări lor cu altele din satele vecine, ca fiecare dintre ele are o tema distincta si un mesaj clar. Numai poate datorita trecerii timpului colindele au mici scapari in ceea ce priveste continuitatea versurilor si a intelesului lor.

La fel ca si toti consatenii mei, sunt mandru de originea mea si consider ca prin pastrarea zestrei primite de la stramosii nostri, ne pastram identitatea si formam o comunitate închegata.

Este chiar ceeea ce ii lipseste orasului, care ne tine fizic apropiati, dar în fapt si vecinul iți este străin.

Toti cei care aveti legatura cu satul Tisa sa fiti mandri de originile acestei aşezări. Bine înfipta in istorie si neclintita din fata valurilor de dusmani care au periat in jos si in sus aceste meleaguri.

Celor interesati de vechile obiceiuri ale acestei comunitati, va daruiesc spre delectare colinda de mai jos.

Dai jupane gazda

Ioi roaga sa roaga

Dai jupani gazda

Sfinti colindatori

De tu sa-i slobozi

In cele curti de-a mele

In cele porti de-a tale

Ca s-o d’obrincit

De s-o fi nascut

Cerbu-i strecinior

Strecin de trei ani

La copita lui

Ioi este mai este

Pinteni rau stricat

De l-oi dobandi

Dobanda ti-o fi

Zau bine i-ar sta

In cizma dumitale

La genuntii lui

Ioi este mai este

Taner de aur

De l-oi dobandi

Dobanda ti-o fi

Zau bine i-ar sta

La masa dumitale

Sus pe selea lui

Ioi este mai este

Covor de matase

Covor ciucurat

De l-oi dobandi

Dobanda ti-o fi

Zau bine i-ar sta

In culmea dumitale

La coarnele lui

Ioi este mai este

Leagan de aur

De l-oi dobandi

Dobanda ti-o fi

Zau bine i-ar sta

De te-oi legana

Tu si doamna ta

Si te veseleste

Dai jupane gazda

Noi s-o d’ancinamu

D’alba-i sanatace

39. Colinda „Mirel tinerel”

Am intalnit aceasta colinda la majoritatea satelor din jurul Tisei, iar asemanarea dintre variante este in proportie de peste 70-80%. Ea se colinda de regula tinerilor barbati casatoriti, ori junilor pe cale de a se casatori.

In colinda este prezentat dialogul dintre Mirel si mama sa, aceasta din urma fiind ingrijorata nestiind ce gaduri are fiul sau.

Auzind ca are de gand sa se insoare cu o fata din cetate, mama se ingrijoreaza mai rau stiind cat de pazita era acea cetate.

Fiul o linisteste informand-o ca totul e aranjat, strajile fiind de partea sa si nu il vor opri sa se însoare cu fata cea draga.

Mirel cinerel

Mirel cinerel

Buni cai potcoveste

Maicasa-i graieste :

-Ce gand mi te-ai pus

Gand de’nsuramant

Ori de catanit

Ori de prapadit

Mirel graia:

-Ba maicuta ba

Ca eu nu mi-am pus

Gand de catanit

Nici da prapadit

Si eu zau mi-am pus

Gand bun de’nsurat

Ca eu mi-am aflat

Colo’n sus mai sus

La palanca verde

La cetatea d’alba

O fata de treaba.

Maica-sa’i graia:

-Ba fiule ba

Eu nu te’oi lasa

De tu sa te duci

C’acolo s-or dus

Si nu mi-or adus

C’acolo ca-mi este

Vreo trei straji cam tari

Una straja o cheama

Gardariu din garda

A doua straja o cheama

Portariu din poarta

Alta straj-o cheama

Luntru-i de’ncaput

Mirel cinerel

Cearui graia:

-Ba eu zau m-oi duce

Si eu voi aduce

Ca mie ca-mi este

Gardariu din garda

Mie randu-mi poarta

Portariu din poarta

Mie m-i fartat

Luntru-i de’ncaput

Mi-e bun cunoscut

Si eu zau voi duce

Si eu voi aduce

Doamna curtii si-a cetatii

Si te mirel veseleste

Mirel cinerel

Noi s-o d’ancinamu

D’alba-i sanatace.

38. Colinda „Ia iesi”

Colinda „Ia ieşi” am găsit-o in vechile caiete de colinde si întrebând pe vârstnicii despre ea, nimeni nu si-a  mai amintit-o. 

Se remarca printr-o asemănare cu colinda "Vulturii" dar parca vine totuşi in completarea ei.

 Nu se mai colinda in prezent si datorita faptului ca nu i se mai cunoaşte melodia.

Ia iesi

Ia iesi, ia iesi

‚Naite de curti

N’ afara de porti

Galbena de piatra

Pe scaun sezand

Ochi-si d’aruncand

Si-n josu si-n susu

Sus la drumul mare

Ca de mi’s vedeare

Soimut ratacind

Aproape apropia

Si din cear graia

Napoi de te’ntoarna

Soimut ratacind

Ca eu nu mai sunt

Ce tie ca-ti pare

Ca eu de mai sunt

Ion sant’Ion

Si eu de ma duc

Sus in faclior

Ca mi-am dobrincit

Ca s-o fi nascut

Fiu sfant pe pamant

Si peste pamant

Si eu de ma duc

Ca sa mi-l botez

Si sa-l crestinez

Nume cum sa-i pun

Domnu cerului

Si-al pamantului

Si a lor si-a tuturor

Cesta-i domnu bun,

D-alba-i sanatace.

37. Colinda „Intreaba-si intreaba-si”

Daca va intrebati ce se intampla cu produsele primite de la cei colindati, va pot spune ca acestea erau folosite de catre colindatori pe tot parcursul derularii sarbatorilor.

Din carnatii primiti se facea o ciorba numita „zeama dubii” care binenteles avea ca ingredient principal, carnatul.

„Zeama dubei” era servita dubasilor in a treia zi de Craciun, dupa jocul dubelor.

Pe vremuri zeama dubei era consumata in exclusivitate de către dubași, tot la zeama fiind folosiți colaci si o parte a vinarsului primit din sat. Mai nou la acest eveniment au fost antrenate si fetele satului.

Jocul dubei era cel organizat de catre dubasi, dar pe vremuri nu era sarbatoare lasata de Dumnezeu, in care sa nu fie organizat un joc. Acest lucru era mai simplu pe vremea aceea deoarece instrumentiști erau muzicanți locali tocmiți pe bani putini, care cantau chiar și numai de placere, lucru mai rar întâlnit in zilele noastre.

Jocul nu era organizat ca si acum in săli speciale, ci in birturi sau șuri.

Sura era de fapt ringul de dans pentru ca fetele satului, întotdeauna însoțite de mamele lor, stăteau pe margini așteptând sa fie invitate în joc.

Rolul mamelor era acela de a tine straiele in timpul dansului, dar si de a supraveghea atent si critic ce se întâmpla în șura. Si mamele asteptau la randul lor ca doar, doar, s-o încumeta careva sa le ia si pe ele la joc, ca doar nu au venit degeaba.

Acum era momentul sa fie „băgate în șură” fetele tinere care nu mai jucaseră în public. Bineînțeles ca ele se pregăteau pentru acest eveniment acasa pe tot parcursul anului ajutate de bunicile lor.

Frumoase obiceiuri, iar publicarea lor o fac din dorinta de a aduce istoria mai aproape si de a o atasa sufletelor noastre.

Intreaba-si intreaba-si

Intreaba-si intreaba

Mari boieri mari

Pe mirelu-i cinerel:

 -De ce-i D’albu-i de’asudat

De’asudat tare’nspumat

Pincenasu-i rau stricat

Mirel cearui graia:

 -De’aia‘i D’albu de’asudat

De’asudat tare’nspumat

Pincelasu-i rau stricat

Ca el mi-o fost la vanat

Si-o calcat cam fara vad

Cerbul stie vadurile

D’albu calca noua zile

Pa postu Craciunului

Cerbu-mi calca numa doua

Pe postul san’Petrului

De’aia’i D’albu-i de’asudat

De’asudat tare’nspumat

Pincelasu-i rau stricat

C-o gonit si-o zogonit

Pe coasta jaluntrului

Peana-i d’alba-i fulberata

Striga doamne cine-mi striga

Striga-mi Lina din gradina

Din gradina cu flori multe

Pe mirel cinerel:

-Ia-ma mirel ia-ma draga

Mirel cearui graia:

-Taci fata nu ma peti

De mi-i fata mania

Eu tatale ti-oi taia

Tatele cositele

Si eu ti-e ti le-oi pune

In cornu cetatii

Sa l-e bata vanturile

Ca pe mirel gandurile

Insura’s-or da’ lasa’s-or

Insura’s-or de-un noroc

Ori lasa’s-or ca’ntr-un foc

Si te mirel veseleste

C-o’ncinam cu sanatace.