36. Colinda „Jupaneasa cu firu”

Spuneam într-una dintre postarile anterioare, ca satul Tisa datorita mărimii lui  era împărțit in doua cete.   O ceata era compusa din feciorii din partea vestica a satului iar cealaltă ceată era a celor din partea estica  numiți „văleni”.

Am studiat colindele ambelor cete de dubași, folosindu-ma de toate variantele găsite pentru a reconstitui cat mai clar fiecare colinda in parte. Bineînțeles că un rol important au avut cunoștințele despre colinde, dobandite in perioada cand la randul meu am fost dubaș.

Am tras concluzia ca unele dintre ele sunt de fapt aceiași colinda, fiind scos sau adaugat cate un vers doua, de cele mai multe ori provenind de la alta colinda.

Altele s-au format datorita relatiilor dintre sateni, căsătoriile efectuându-se fără a fi limitate de granitele colindelor. In acest fel parintii si-au invatat copiii colindele asa cum le stiau, nu cum se colindau in acea zona a satului.

Asa s-au format cateva colinde colinde cam corcite, împrumutând versuri din alte colide si adunandu-le intr-una noua.

A mai existat cursa fiecarei cete spre cele 40 de colinde cate zile sunt in postul Craciunului. Din confuzie, înmulțindu-se cu 7 cele sase saptamani din post s-a vehiculat cifra 42, acesta fiind considerat numarul de colinde al fiecarei cete.

Eu consider Tisa un tot-unitar si am publicat si o sa public in continuare colindele care mi se par cele mai exemplificative.

In timp ce torcea un fir de lână aurie, „jupaneasa” este pandita de un soim care i-l fura.  Din acest fir furat, soimul isi construieste cuib pentru „puişori”.

 

Vazand aceasta, jupaneasa ii trimite vorba soimului sa-i trimita firul inapoi, amenintand ca-i va trimite „vanatori de codri” care ii vor distruge cuibul si ii vor răpi pui.

Jupaneasa cu firu

Ceasta-i jupaneasa

Mare boiereasa

Prin curte d’umbland

Prin curte prin tinda

Fir galben torcand

De soimut pandind.

Soimut dobrincea

Firul de-apuca

In coate ‘ncorda

In unghii ‘l ridica

In varful muntilor

La poalele brazilor

Si-acolo facea

Cuibut de puisori

Ceasta jupaneasa

Mare boiereasa

Ea de-si trimetea

Un cuvant pe vant

Altu-i pe pamant

Si peste pamant

Pan’ la soimu’s vanat

Gluma sa imi piara

Firu sa-i trimeata

Ca de nu-l trimite

Ea lui i-o trimete

Vanatori de codrii

Codri’s de-a vana

Campe’as de-a juca

Cuibu l-or d’afla

Pui i-or lua

Si zau bin’ i-o sta

La fecior de domn

Puisor de soim.

Si te veseleste

Ceasta-i jupaneasa

Noi s-o d’ancinamu

D’alba-i sanatace.

35. Colinda „Lasa-i fie lasa”

Pot spune despre colinda de mai jos, ca se evita colindarea ei de catre dubasi, deoarece era o colinda destul de grea ca si versuri si solicitanta pentru voci datorita lungimii ei.

Atunci cand cineva cerea in mod expres aceasta colinda:

„-Lasă-i fie lasă”  răspunsul venea pe loc:

"-Asa și rămasă" si in felul acesta se ignora cererea gazdei, colindându-se alta colinda.

Si asa fu tot lăsată ... ... ... pană când nimeni nu mai stie pe ce melodie s-a colindat.

Lasa-i fie lasa

( domnului doamne)

Las-i fie lasa

Cesta-i domnu bunu

Ca i se cuvine

Si-i mai sta si bine

De-ar fi domnul bun

G’inge lui ca-mi est’

Boi-s la pluguri

Lasa-i fie lasa

Lasa-i domnu bun

Ca i se cuvine

Si mai sta si bine

De-ar fi domnu bun

G’inge lui ca-mi este

Cai-s la raturi

Lasa-i fie lasa

Lasa-i domnu bun

Ca i se cuvine

Si mai sta si bine

De-ar fi domnu bun

G’inge lui ca-mi este

Vaci-s la campii

Lasa-i fie lasa

‘Cesta-i domnu bun

Ca i se cuvine

Si mai sta si bine

De-ar fi domnu bun

Gi’nge lui ca-mi este

Albini la stupini

Lasa-i fie lasa

„Cesta-i domnu bun

Care-i se cuvine

Si sta si mai bine

De-a fi domnu bun

G’inge lui ca-i este

Oile-s la munte

Lasa-i fie lasa

„Cesta-i domnu bun

Care-i se cuvine

Si sta si mai bine

De-a fi domnu bun

G’inge lui ca-i este

Trei pacurarei

Lasa-i fie lasa

Cesta-i domnu bun

Care-i se cuvine

Si sta si mai bine

De-a fi domnu bun

Boii-s la pluguri

Parea-ti ca-mi era

‘Cestia’s cerbii suri

Cai’s la raturi

Parea-ti ca-mi era

Cestea’s lei grei

Vacile la camp

Parea-ti ca-mi era

Ciute’s mohorate

Albini la stupini

Parea-ti ca-mi era

Un vifor de ploaie

De cu primavara

Oile’s la munte

Parea-ti ca-mi era

Cea zapada grea

Ce-i d’alba de mare

Trei pacurarei

Parea-ti ca-mi era

Trei fiuti de-ai tai

Fluier fluierand

Oi d’albe strangand

Oi d’albe mulgand

Si te’nveseleste

Cesta-i domnu bun

Noi s-o d’ancinam

D’alba-i sanatace.

34. Colinda "Jupaneasa cu soimul"

La fel colinda de mai jos face parte dintre cele care nu se mai colinda, iar melodia pe care se canta a fost pierduta in negura vremurilor.

Nu vreau sa pozez intr-un cunoscător desavarsit al colindului popular si din acest motiv nu pot avea comentarii prea elaborate in legatura cu colindele publicate.

Ce as vrea sa spun despre satul Tisa din care provine aceasta colinda, e ca acum trei secole el se afla in imediata apropiere a Muresului.

Malul stang al Muresului era acolo unde acum exista ulita numita „Tarmure”. 

Panta pe care sunt construite acum casele era malul stang al Mureşului, iar acolo unde acum este uluita era albia raului.

Terenurile agricole care se afla acum in fata caselor tarcurile, prundul si şuaniul  nu existau, in locul lor fiind albia. Aceste terenuri s-au format din pamantul satelor de peste Mures, Burjuc respectiv Tatarasti.  Din acest motiv sateni acestor doua localitati deţin terenuri agricole pe malul stang al Muresului.

Colinda jupanesi cu soimu’

Cam ‘naite cam ‘nainte

Cam ‘naitea  ‘cestor curti

‘Cestor  curti ‘cestor ograzi

‘Cestor curti de jupaneasa

Nascutu’mi-o, crescutu’mi-o,

Doi meri ‘nalti si minunati

De tulpini alaturati

De varfsori asemanati

Cam la varful la doi meri

Tipa tipa cine-mi tipa

Tipa’n  rapa soim vanat

Tipa tare’n ciuda mare

Tipa tare si se roaga

Cum de nimeni nu-l aude

Cum de nimeni nu il vede

Far’ de-o d’alba jupaneasa

Cumu ea de auzea

Cum ‘nainte de iesea

Cam ‘naintea curtii

Cam ‘nafara portii

Si din cear asa graia:

-S-oi lali s-oi vanali

Ca soarele prin senin

Si prin stele maruntele

Ca eu nu-s ce tie-ti pare

Ca io-s d’alba jupaneasa

Ce de nimeni nu ma tem

Ca am frati’s adormiti

Si nepoti nepomeniti

Cu pistoale la picioare

Cu arcuri la capatai

Cu sageti-s p’inga ei

Ca daca ‘i s-or pomeni

Pe tine te-or potopi

Cu pistoale te-or pusca

Cu arcuri te-or sageta

Cu sagete te-or taia

Si-i fi vesel jupaneasa

C-o ‘ncinam cu sanatace.

33. Colinda "Jupaneasa cu fiul"

Intru fara voia mea in sfera colindelor pierdute adică a celor care nu se mai colinda. In Tisa se mai cunosc, atât ca si melodie cat si ca si veruri, vreo 26 de colinde. 

Restul nu s-au mai colindat, motiv pentru care nu se mai cunoaste melodia, versurile fiind regasite prin vechi caiete de colinde. 

Pacat ca acest lucru s-a intamplat si cu colinda de mai jos, dar e bine totusi ca au ramas versurile, pentru a ne aduce o alta dovada a înţelepciunii populare.

Ce nu face o mama pentru a domoli plânsul copilului ei. In colinda ii oferă pe rând bou, plug si ou, toate din aur ,dar nimic nu il determina pe copil sa-si inceteze plansul.

Intr-un final primeste de la mama sa cheia raiului, singura in masura sa il faca pe copil fericit.

Intradevar, prin educatia pe care ne-au dat-o sau ne-o dau parintii, ne pun in mana cheia ce ne poate deschide raiul.

Colinda jupanesei

’Ceasta jupaneasa

Mare boiereasa

Prin curte umbla

Prin curte prin tinda

C’un fiut in brate

Fiul tot plangand.

Maica-sa’i graia:

   -Inceata fiu inceata

Ca maica ti-o da

Bou de aurel

Sa te joci cu el

Boul i-l dadea

De coarne mi-l lua

De coarne’ti purta

Fiut nu’nceta.

Maica-sa’i graia:

   -Inceata fiu inceata

Ca maica ti-o da

Plug de aurel

Sa te joci cu el

Plugul il dadea

Fiut nu’nceta.

Maica-sa’i graia:

   -Inceata fiu inceata

Ca maica ti-o da

Ou de aurel

Sa te joci cu el

Oul i-l dadea

In san i-l baga

In san il purta

Fiut nu’nceta.

Maica-sa’i graia:

   -Inceata fiu inceata

Ca maica ti-o da

Cheia raiului.

Cheia i-o dadea

Fiut inceta.

Cheia-mi apuca

La rai se ducea

Raiu-l descuia

In rai se baga

Si-acolo facea

Loc de hodineala

Si de veciuiala.

Si te’nveseleste

‘Ceasta-i jupaneasa

Noi s-o d’ancinam

D’alba-i sanatace.

32. Colinda "Altarele"

Biserica din Tisa, in comparatie cu alte locase de cult din Romania, are un istoric aparte.  

Aflata pe malul stang al Muresului strajuieste de mai bine de 200 de ani deasupra satului. Ea a fost construita initial in anul 1748 in localitatea Chelmac(fosta Maroseperjes) din judetul Arad de unde a fost cumparata de catre locuitorii satului Tisa, deoarece biserica din lemn existenta in acel moment era neîncăpătoare. 

Vechea biserica purtand hramul „Pogorarea sfantului duh” a fost la randul ei donata de locuitorii satului Tisa celor din  satul Abucea, localitate aflata la doar 8 km distanta si care nu avea biserica. Ea se afla si acum in aceasta localitate in locul in care a fost amplasata initial, dar nu mai este folosita de cativa ani, locuitorii acestui sat construindu-si alta biserica. Din vechea biserica s-au pastrat la Chelmac usile imparatesti si diaconesti, chivotul si o icoana a Maicii Domnului datand de la 1746.

Transportul bisericii din Chelmac spre Tisa s-a facut cu pluta(pod plutitor) in jurul anului 1800(+/- 15 ani).




De retinut este ca stramutarea bisericii s-a facut dinspre aval in amonte, pe o distanta de aprox. 70 km. Pluta sau barcile ce transportau biserica, erau trase pe malul apei de boi. 




Acest lucru era posibil la acea vreme pentru ca marginile Mureşului erau curățate încă de pe vremea Mariei Terezia(regina Ungariei), deoarece pe Mures se facea transportul sarii(„drumul sarii”), fiind necesar transportul barcilor goale înspre amonte, pentru a fi reîncărcate.

Pentru tiseni transporturile cu pluta erau ceva obisnuit, locuitorii satului castigandu-si existenta in acest mod, asa ca acest lucru nu trebuie privit ca ceva neobisnuit.

Transportul in amonte constituia totusi si o demonstratie de forta îmbinata cu măiestria plutaritului, satul fiind unul deosebit de puternic in acele vremuri.

Un recensamant al ungurilor din 1900 gaseste in Tisa o populatie de 947 locuitori toti romani. Ca si comparaţie, la acelasi recensamant  Deva avea 8684 locuitori, Hunedoara 4419, iar Ilia doar 1440 locuitori.

Se presupune ca pictura bisericii a fost executata in anul 1793 aceasta data fiind scrisa cu vopsea pe cadrele intrarilor. Acest lucru nu ar fi fost posibil, numai dacă biserica a fost strămutată înaintea acelui an.

Biserica nu a fost transportata nedemontata, iar pictura a fost facuta in mod evident dupa stramutarea ei, existand dovezi clare in acest sens. Date exacte ale anului stramutarii nu exista, anul 1815 fiind dedus din faptul ca biserica de piatra din Chelmac a fost ctitorita in acel an. Posibil ca biserica sa si fost adusa in anul anterior anului 1793(considerat anul pictarii ei), iar biserica din Chelmac sa fi fost finalizata sau sfintita mai tarziu.


Cel mai probabil an al stramutarii este anul 1788 sau anterior, acesta fiind anul in care a fost stramutata vechea biserica din Tisa, in satul Abucea.

Apar ca ani anteriori picturii din 1793, anul 1780 considerat de istorici ca data de inceput a renovarii si anul 1784 anul rascolei lui Horea, Closca si Crisan.  




De fapt "istoricii" care "si-au spus părerea" despre biserica noastra nici macar nu accepta faptul ca biserica este stramutata considerand aceasta un mit.  Asta datorita slabei documentari si grabei de care au dat dovada in a-si publica scrierile.

Tot un lucru demn de consemnat este ca nu au existat dovezi ale sfintirii locasului de la data stramutari. Din acest motiv acest lucru s-a facut dupa doua secole, in anul 2010.

Stim cu siguranta ca biserica are la origini hramul „Sfintei Cuvioase Parascheva” asa fiind hirotonisita in locul de unde a fost stramutata, dar pentru ca fosta biserica din Tisa(donata satului Abucea), avea hramul “Pogorarea Sfantului Duh”, s-a perpetuat pana in prezent, iar sfintirea din 2010 s-a facut sub acest hram.

Ce s-a omis dintotdeauna, sau mai exact nu s-a cercetat îndeajuns?

Ce i-a determinatat pe tiseni sa cumpere o biserica veche in loc sa-si construiasca alta noua, mesteri fiind destui?

De ce a fost pictat pe bolta bisericii tragerea pe roata a lui Horea?

Toate aceste lucruri le vom afla in postarile urmatoare.





Va prezint in cinstea bisericii din Tisa, o colinda dedicata ei.

Altarele

(domnului doamne)

Colo’n josu mai din jos

Din cel camp mare frumos

Scris-o Domnu un lucru mare

Noua usi cu noua altare

Cu fereste catre soare

Cu altare-n jos pe mare

Slujba sfanta cine-o canta

Canta Petru ghiocel

Cu doi, trei pe langa el

Slujba sfanta cine-o asculta

Asculta, asculta maica sfanta

C’un fiut micut in brate

Cu cosita’n despletita

Peste fiu-i slobozata

Peste fiu-i pan’la brau

Pana slujba asculta

Grele lacrimi rau varsa

De grele-s ca petrile

De amare’s ca mazarile

De fiebinti ca focurile

Unde pica fiu besica

Unde cade fiut arde.

Prin cei verzi de braduleti

Est’ trei maistori jidovesti

Haluiesc si jeluiesc

Casa ta Petre o gatesc

Casa ta si curtea ta.

Si te domnu bun veseleste

C-o’ncinam cu sanatace

31. Colinda "Dimineata de Craciun" Pre'umbla-se domni pe-afara

O alta colindă folosita in dimineața crăciunului este „Dimineața de Crăciun” pre'umblă-se domni pe-afara,  care ne face sa vizualizam imaginea unei gospodarii, asa cum arata ea în dimineața Crăciunului.

Si aceasta colinda face parte din categoria celor prin care se mulțumește lui Dumnezeu pentru darurile primite.

La auzul unui tunet, cei care se aflau in casa ies afara. Privind spre răsărit vad ca din cer coboară „domni”. 

Vazand minunea, se grabesc sa intre in casă pentru a spune celor dinăuntru ce au văzut, grăbindu-se să pună prânzul pentru a primi cum se cuvine pe oaspeți.

Ce urmează sa se întâmple aflați din colinda.

Dimineata de Craciun

(domnului doamne)

Dimineata de Craciun

Pre'umbla’se domnii pe-afara

Pre'umbla’se falindu-se

Falindu-se marindu-se

Tuna’n curte ies afara

Cam de-aminte ca-si luara

Uita-n jos si uita-n sus

Uita-n sus spre rasarit

Vede-as domni din cer buind

Tuna’n casa pusa masa

Pusa-si pranzul sa-l pranzeasca

Si din cear asa graiau:

   -D’albe fete mari

Lucru mare ce vazu-i

Cam in sus spre rasarit

Vazu-i domni din cer buind.

Bine vorba n-o sfarsea

Domni din cer se arata

Si din cear asa graia:

   -Ia bun pranzu boieri buni?

Boieri bine-i multamea

Si din cear asa-i graia:

   -Daca-i bun hai sa-l pranzim

Sa-l pranzim sa-l hodinim.

Domni din cer asa-i graia:

   -Multumescu-ti pranzului

Si ma’nchin hodinului

N-am venit sa-l pranzuiesc

Nici sa vi-l hodinesc

C-am venit sa va intreb

De cel vig de dusinic

Ce sta’n culme paluit.

De croit cin’ ti-o croit ?

   -Sibieni de la Sibiu.

   -De cusut cine-o cusut ?

   -Maistori buni de la Abrud.

   -De dat, cine vi l-o dat ?

   -De dat Domnu ni l-o dat,

Datu-i Doamne si’nchinat,

Din veci Doamne pana’n veci.

Si te domn bun veseteste

C-o’ncinam cu sanatace.

30. Colinda lui Adam sau "Ce fac domnii cu saracii"

As vrea sa încep prin a spune ca in Tisa, fiindcă satul era destul de mare, dubasii erau împărțiți in doua cete.

Ei făceau pregatirea pentru dube separat, colindau separat si tot asa organizau si jocul dubasilor. Fiecare avea traseul său, incepand colinda din parti opuse ale satului.

Atunci cand se intalneau, undeva la jumatatea satului, ceata care era in casa trebuiau sa fie colindata de cea care venea. La randul lor cei colindati erau obligati sa-i cinstească.

Pentru a evita acest lucru, cetele de juni erau atenti sa nu fie surprinsi de cealalta ceata in casa si se grabeau sau isi întârziau plecarea din casa, pentru a se intalni pe drum.

Intalnirea pe drum avea si ea riscurile ei, din cauza rivalitatilor provocate in mare parte de excesul de testosteron, profitand de intunericul de afara dubasii isi spargeau reciproc tobele.

Totusi colindele sunt cam la fel, la unele diferă doar titlul iar la altele este introdus sau scos cate un vers.

De cele mai multe ori versurile care difera sunt din alte colinde din confuzie poate, dar s-au perpetuat asa si din dorința de a fi altfel.

Datorita scaderii populatiei satului cetele au fuzionat, ceata mai mica fiind absorbita ramanand ca si colinde de baza, cele a dubasilor majoritari.

Existau totusi si colinde clar diferite si de aceea am sa public o colinda de mult pierduta, apartinand cetei de dubasi absorbita.

Colinda, de o frumusete deosebita, este împărțită in doua parti.

Prima parte ni-l prezinta de Adam plangand si regretand ca nu a putut indeplini porunca, din cauza Evei care a fost ispitita de sarpe.

Tot in aceasta parte el este izgonit din rai, fiind obligat sa-si castige cu greu traiul.

In a doua parte a colindei, Dumnezeu pleaca in lume, insotit de Sfantul Petru, pentru a vedea cum traiesc oamenii si „Ce fac Domnii cu saracii, /Si avuții cu iobagii”.

Ce fac si care va fi soarta lor, va las sa aflati din colinda.

Colinda lui Adam

Pentru c’ Adam a gresit
Sade la poarta plangand
Si amar se tanguia
Si Domnul mi-l auzea
Si din cer asa-i graia:
   -Ce te Adame tanguiesti?

Adam cearui graiare:
   -Cum nu m-oi Doamne tangui?
Ca porunca ce mi-ai dat
Am scapat de am calcat
Pentr-un sarpe ‚nveninat
Ce pe Eva a muscat.

Domnul din cer gaia:
   -Daca-i lucru Adame asa
Lucra tu si-agoniseste
Si painea tu iti gaseste.

Si domnul ca îmi pleca
La Sfant Petre graia
   -Haide Petre, haide draga
Haide Petre ‚n lumea larga.
Ce fac domnii cu saracii
Si avutii cu iobagii.

Se luara, se dusera
In mijlocul satului
La casa bogatului.
Domnul cearui graia
   -Buna ziua om bogat
Aveti pranzul sa ni-l dati?
   -Noi avem, dar nu-i de voi
Si-i de domni mai mari ca voi.

Si Domnul mi-l blestema
Si de-acolo ca pleca
In capatul satului
La casa saracului.
   -Buna ziua om sarac
Aveţi prânzul sa mi-l dati?
   -Noi avem da-i putintel
V-om umbla, v-om ‚prumuta
Si noi pranzul vi l-om da.

Si prânzira cat avura
Dar sa-l gate nu putura.
Domnul binecuvânta
Si de-acolo ca pleca
Printre vii, printre campii
Pe-o carare cu faclii.

Domnul cearui graia:
   -Ui-te Petre ‚n stanga mea
De vezi Petre, ce-i vedea?
   -Vad casa bogatului
In mijlocul iadului
In vapaia focului.
   -Ui-te Petre ‚n dreapta mea
De vezi Petre, ce-i vedea?
   -Vad casa saracului
Sus pe piatra plaiului
In mijlocul raiului.
Ospatand la mese ‚ntinse
Intre mii faclii aprinse.
Si te Adame veseleste
C-o ’ncinam cu sanatate.