Tragerea lui HOREA

Tragerea lui HOREA

Despre TISA

TISA, Hunedoara, Romania
• Prima atestare documentara a satului Tisa datează din anul 1491 iar denumirea in forma scrisa era "THYSA". • Una dintre cele mai importante îndeletniciri ale tisenilor era plutăritul, constituind o importanta sursa de venituri. • Aflata pe malul stang al Muresului, biserica strajuieste de aproape 200 de ani deasupra satului. Ea a fost construita initial in anul 1748 in localitatea Chelmac din judetul Arad de unde a fost cumparata de catre locuitorii satui Tisa. • Vechea biserica purtand hramul „Pogorarea sfantului duh” a fost la randul ei donata de locuitorii satului Tisa celor din satul Abucea, localitate aflata la doar 8 km distanta. • Transportul bisericii din Chelmac spre Tisa s-a facut cu pluta(pod plutitor) in jurul anului 1788 sau anterior acesta fiind anul donării vechi biserici satului Abucea. • Pictura s-a facut in anul 1793, iar pe bolta bisericii se afla scena martirajului lui Horea, desluşindu-se chipul acestuia in timp ce era tras pe roata. • Trebuie sa retinem ca transportul s-a facut dinspre aval in amonte, pe o distanta de aprox. 70 km. • Un recensamant al ungurilor din 1900 gaseste in Tisa o populatie de 947 locuitori toti romani

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 16 decembrie 2012

32. Colinda "Altarele"

Locaţia: Tisa, Hunedoara, Romania Tisa, România

Biserica din Tisa, in comparatie cu alte locase de cult din Romania, are un istoric aparte.  



Aflata pe malul stang al Muresului strajuieste de mai bine de 200 de ani deasupra satului. Ea a fost construita initial in anul 1748 in localitatea Chelmac(fosta Maroseperjes) din judetul Arad de unde a fost cumparata de catre locuitorii satului Tisa, deoarece biserica din lemn existenta in acel moment era neîncăpătoare. 



Vechea biserica purtand hramul „Pogorarea sfantului duh” a fost la randul ei donata de locuitorii satului Tisa celor din  satul Abucea, localitate aflata la doar 8 km distanta si care nu avea biserica. Ea se afla si acum in aceasta localitate in locul in care a fost amplasata initial, dar nu mai este folosita de cativa ani, locuitorii acestui sat construindu-si alta biserica. Din vechea biserica s-au pastrat la Chelmac usile imparatesti si diaconesti, chivotul si o icoana a Maicii Domnului datand de la 1746.



Transportul bisericii din Chelmac spre Tisa s-a facut cu pluta(pod plutitor) in jurul anului 1800(+/- 15 ani).




De retinut este ca stramutarea bisericii s-a facut dinspre aval in amonte, pe o distanta de aprox. 70 km. Pluta sau barcile ce transportau biserica, erau trase pe malul apei de boi. 




Acest lucru era posibil la acea vreme pentru ca marginile Mureşului erau curățate încă de pe vremea Mariei Terezia(regina Ungariei), deoarece pe Mures se facea transportul sarii(„drumul sarii”), fiind necesar transportul barcilor goale înspre amonte, pentru a fi reîncărcate.



Pentru tiseni transporturile cu pluta erau ceva obisnuit, locuitorii satului castigandu-si existenta in acest mod, asa ca acest lucru nu trebuie privit ca ceva neobisnuit.
Transportul in amonte constituia totusi si o demonstratie de forta îmbinata cu măiestria plutaritului, satul fiind unul deosebit de puternic in acele vremuri.







Un recensamant al ungurilor din 1900 gaseste in Tisa o populatie de 947 locuitori toti romani. Ca si comparaţie, la acelasi recensamant  Deva avea 8684 locuitori, Hunedoara 4419, iar Ilia doar 1440 locuitori.






Se presupune ca pictura bisericii a fost executata in anul 1793 aceasta data fiind scrisa cu vopsea pe cadrele intrarilor. Acest lucru nu ar fi fost posibil, numai dacă biserica a fost strămutată înaintea acelui an.



Biserica nu a fost transportata nedemontata, iar pictura a fost facuta in mod evident dupa stramutarea ei, existand dovezi clare in acest sens. Date exacte ale anului stramutarii nu exista, anul 1815 fiind dedus din faptul ca biserica de piatra din Chelmac a fost ctitorita in acel an. Posibil ca biserica sa si fost adusa in anul anterior anului 1793(considerat anul pictarii ei), iar biserica din Chelmac sa fi fost finalizata sau sfintita mai tarziu.


Cel mai probabil an al stramutarii este anul 1788 sau anterior, acesta fiind anul in care a fost stramutata vechea biserica din Tisa, in satul Abucea.



Apar ca ani anteriori picturii din 1793, anul 1780 considerat de istorici ca data de inceput a renovarii si anul 1784 anul rascolei lui Horea, Closca si Crisan.  




De fapt "istoricii" care "si-au spus părerea" despre biserica noastra nici macar nu accepta faptul ca biserica este stramutata considerand aceasta un mit.  Asta datorita slabei documentari si grabei de care au dat dovada in a-si publica scrierile.





Tot un lucru demn de consemnat este ca nu au existat dovezi ale sfintirii locasului de la data stramutari. Din acest motiv acest lucru s-a facut dupa doua secole, in anul 2010.



Stim cu siguranta ca biserica are la origini hramul „Sfintei Cuvioase Parascheva” asa fiind hirotonisita in locul de unde a fost stramutata, dar pentru ca fosta biserica din Tisa(donata satului Abucea), avea hramul “Pogorarea Sfantului Duh”, s-a perpetuat pana in prezent, iar sfintirea din 2010 s-a facut sub acest hram.





Ce s-a omis dintotdeauna, sau mai exact nu s-a cercetat îndeajuns?
Ce i-a determinatat pe tiseni sa cumpere o biserica veche in loc sa-si construiasca alta noua, mesteri fiind destui?
De ce a fost pictat pe bolta bisericii tragerea pe roata a lui Horea?





Toate aceste lucruri le vom afla in postarile urmatoare.





Va prezint in cinstea bisericii din Tisa, o colinda dedicata ei.





Altarele
(domnului doamne)

Colo’n josu mai din jos
Din cel camp mare frumos
Scris-o Domnu un lucru mare
Noua usi cu noua altare
Cu fereste catre soare
Cu altare-n jos pe mare
Slujba sfanta cine-o canta
Canta Petru ghiocel
Cu doi, trei pe langa el
Slujba sfanta cine-o asculta
Asculta, asculta maica sfanta
C’un fiut micut in brate
Cu cosita’n despletita
Peste fiu-i slobozata
Peste fiu-i pan’la brau
Pana slujba asculta
Grele lacrimi rau varsa
De grele-s ca petrile
De amare’s ca mazarile
De fiebinti ca focurile
Unde pica fiu besica
Unde cade fiut arde.
Prin cei verzi de braduleti
Est’ trei maistori jidovesti
Haluiesc si jeluiesc
Casa ta Petre o gatesc
Casa ta si curtea ta.
Si te domnu bun veseleste
C-o’ncinam cu sanatace

Niciun comentariu: