Biserica din Tisa, in comparatie
cu alte locase de cult din Romania, are un istoric aparte.
Aflata pe malul stang al Muresului
strajuieste de mai bine de 200 de ani deasupra satului. Ea a fost construita
initial in anul 1748 in
localitatea Chelmac(fosta Maroseperjes) din judetul Arad de unde a fost cumparata
de catre locuitorii satului Tisa, deoarece biserica din lemn existenta in acel
moment era neîncăpătoare.
Vechea biserica purtand hramul „Pogorarea sfantului duh” a fost la
randul ei donata de locuitorii satului Tisa celor din satul Abucea, localitate aflata la doar 8 km distanta si care nu avea biserica. Ea se afla
si acum in aceasta localitate in locul in care a fost amplasata initial, dar nu
mai este folosita de cativa ani, locuitorii acestui sat construindu-si alta
biserica. Din vechea biserica s-au pastrat la Chelmac usile imparatesti
si diaconesti, chivotul si o icoana a Maicii Domnului datand de la 1746.
Transportul bisericii din Chelmac
spre Tisa s-a facut cu pluta(pod plutitor) in jurul anului 1800(+/- 15 ani).
De retinut este ca stramutarea bisericii s-a facut dinspre aval in amonte, pe o distanta de aprox. 70 km. Pluta sau barcile ce transportau biserica, erau trase pe malul apei de boi.
Acest lucru era posibil la acea vreme pentru ca marginile Mureşului erau curățate încă de pe vremea Mariei Terezia(regina Ungariei), deoarece pe Mures se facea transportul sarii(„drumul sarii”), fiind necesar transportul barcilor goale înspre amonte, pentru a fi reîncărcate.
De retinut este ca stramutarea bisericii s-a facut dinspre aval in amonte, pe o distanta de aprox. 70 km. Pluta sau barcile ce transportau biserica, erau trase pe malul apei de boi.
Acest lucru era posibil la acea vreme pentru ca marginile Mureşului erau curățate încă de pe vremea Mariei Terezia(regina Ungariei), deoarece pe Mures se facea transportul sarii(„drumul sarii”), fiind necesar transportul barcilor goale înspre amonte, pentru a fi reîncărcate.
Pentru tiseni transporturile cu
pluta erau ceva obisnuit, locuitorii satului castigandu-si existenta in acest
mod, asa ca acest lucru nu trebuie privit ca ceva neobisnuit.
Transportul in amonte constituia
totusi si o demonstratie de forta îmbinata cu măiestria plutaritului, satul
fiind unul deosebit de puternic in acele vremuri.
Un recensamant al ungurilor din
1900 gaseste in Tisa o populatie de 947
locuitori toti romani. Ca si comparaţie, la acelasi recensamant Deva avea 8684 locuitori, Hunedoara 4419, iar
Ilia doar 1440 locuitori.
Se presupune ca pictura bisericii
a fost executata in anul 1793 aceasta data fiind scrisa cu vopsea pe cadrele
intrarilor. Acest lucru nu ar fi fost posibil, numai dacă biserica a fost strămutată înaintea acelui an.
Biserica
nu a fost transportata
nedemontata, iar pictura a fost facuta in mod evident dupa stramutarea
ei,
existand dovezi clare in acest sens. Date exacte ale anului stramutarii
nu
exista, anul 1815 fiind dedus din faptul ca biserica de piatra din
Chelmac a
fost ctitorita in acel an. Posibil ca biserica sa si fost adusa in anul
anterior anului 1793(considerat anul pictarii ei), iar biserica din
Chelmac sa fi fost finalizata sau sfintita mai tarziu.
Cel mai probabil an al stramutarii este anul 1788 sau anterior, acesta fiind anul in care a fost stramutata vechea biserica din Tisa, in satul Abucea.
Cel mai probabil an al stramutarii este anul 1788 sau anterior, acesta fiind anul in care a fost stramutata vechea biserica din Tisa, in satul Abucea.
Apar ca ani anteriori picturii din
1793, anul 1780 considerat de istorici ca data de inceput a renovarii si anul
1784 anul rascolei lui Horea, Closca si Crisan.
De fapt "istoricii" care "si-au spus părerea" despre biserica noastra nici macar nu accepta faptul ca biserica este stramutata considerand aceasta un mit. Asta datorita slabei documentari si grabei de care au dat dovada in a-si publica scrierile.
De fapt "istoricii" care "si-au spus părerea" despre biserica noastra nici macar nu accepta faptul ca biserica este stramutata considerand aceasta un mit. Asta datorita slabei documentari si grabei de care au dat dovada in a-si publica scrierile.
Tot un lucru demn de consemnat
este ca nu au existat dovezi ale sfintirii locasului de la data stramutari. Din
acest motiv acest lucru s-a facut dupa doua secole, in anul 2010.
Stim cu siguranta ca biserica are
la origini hramul „Sfintei Cuvioase Parascheva” asa fiind hirotonisita in locul de unde a fost stramutata, dar pentru
ca fosta biserica din Tisa(donata satului Abucea), avea hramul “Pogorarea
Sfantului Duh”, s-a perpetuat pana in prezent, iar sfintirea din
2010 s-a facut sub acest hram.
Ce s-a omis dintotdeauna, sau mai exact nu s-a
cercetat îndeajuns?
Ce i-a determinatat pe tiseni sa cumpere o biserica
veche in loc sa-si construiasca alta noua, mesteri fiind destui?
De ce a fost pictat pe bolta bisericii tragerea pe
roata a lui Horea?
Toate aceste lucruri le vom afla
in postarile urmatoare.
Va prezint in cinstea bisericii din Tisa, o colinda dedicata ei.
Va prezint in cinstea bisericii din Tisa, o colinda dedicata ei.
Altarele
(domnului doamne)
Colo’n
josu mai din jos
Din
cel camp mare frumos
Scris-o
Domnu un lucru mare
Noua
usi cu noua altare
Cu
fereste catre soare
Cu
altare-n jos pe mare
Slujba
sfanta cine-o canta
Canta
Petru ghiocel
Cu
doi, trei pe langa el
Slujba
sfanta cine-o asculta
Asculta,
asculta maica sfanta
C’un
fiut micut in brate
Cu
cosita’n despletita
Peste
fiu-i slobozata
Peste
fiu-i pan’la brau
Pana
slujba asculta
Grele
lacrimi rau varsa
De
grele-s ca petrile
De
amare’s ca mazarile
De
fiebinti ca focurile
Unde
pica fiu besica
Unde
cade fiut arde.
Prin
cei verzi de braduleti
Est’
trei maistori jidovesti
Haluiesc
si jeluiesc
Casa
ta Petre o gatesc
Casa
ta si curtea ta.
Si
te domnu bun veseleste
C-o’ncinam cu sanatace
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu