As vrea sa încep prin a spune ca in Tisa, fiindcă satul
era destul de mare, dubasii erau împărțiți in doua cete.
Ei făceau pregatirea pentru dube separat, colindau separat
si tot asa organizau si jocul dubasilor. Fiecare avea traseul său, incepand
colinda din parti opuse ale satului.
Atunci cand se intalneau, undeva la jumatatea satului,
ceata care era in casa trebuiau sa fie colindata de cea care venea. La randul
lor cei colindati erau obligati sa-i cinstească.
Pentru a evita acest lucru, cetele de juni erau atenti sa
nu fie surprinsi de cealalta ceata in casa si se grabeau sau isi întârziau
plecarea din casa, pentru a se intalni pe drum.
Intalnirea pe drum avea si ea riscurile ei, din cauza
rivalitatilor provocate in mare parte de excesul de testosteron, profitand de
intunericul de afara dubasii isi spargeau reciproc tobele.
Totusi colindele sunt cam la fel, la unele diferă doar
titlul iar la altele este introdus sau scos cate un vers.
De cele mai multe ori versurile care difera sunt din alte
colinde din confuzie poate, dar s-au perpetuat asa si din dorința de a fi
altfel.
Datorita scaderii populatiei satului cetele au fuzionat,
ceata mai mica fiind absorbita ramanand ca si colinde de baza, cele a dubasilor
majoritari.
Existau totusi si colinde clar diferite si de aceea am sa public
o colinda de mult pierduta, apartinand cetei de dubasi absorbita.
Colinda, de o frumusete deosebita, este împărțită in doua
parti.
Prima parte ni-l prezinta de Adam plangand si regretand ca
nu a putut indeplini porunca, din cauza Evei care a fost ispitita de sarpe.
Tot in aceasta parte el este izgonit din rai, fiind
obligat sa-si castige cu greu traiul.
In a doua parte a colindei, Dumnezeu pleaca in lume,
insotit de Sfantul Petru, pentru a vedea cum traiesc oamenii si „Ce fac Domnii cu saracii, /Si avuții cu
iobagii”.
Ce fac si care va fi soarta lor, va las sa aflati din
colinda.
Colinda lui Adam
Pentru c’ Adam a gresit
Sade la poarta plangand
Si amar se tanguia
Si Domnul mi-l auzea
Si din cer asa-i graia:
-Ce te Adame tanguiesti?
Adam cearui graiare:
-Cum nu m-oi Doamne tangui?
Ca porunca ce mi-ai dat
Am scapat de am calcat
Pentr-un sarpe ‚nveninat
Ce pe Eva a muscat.
Domnul din cer gaia:
-Daca-i lucru Adame asa
Lucra tu si-agoniseste
Si painea tu iti gaseste.
Si domnul ca îmi pleca
La Sfant Petre graia
-Haide Petre, haide draga
Haide Petre ‚n lumea larga.
Ce fac domnii cu saracii
Si avutii cu iobagii.
Se luara, se dusera
In mijlocul satului
La casa bogatului.
Domnul cearui graia
-Buna ziua om bogat
Aveti pranzul sa ni-l dati?
-Noi avem, dar nu-i de voi
Si-i de domni mai mari ca voi.
Si Domnul mi-l blestema
Si de-acolo ca pleca
In capatul satului
La casa saracului.
-Buna ziua om sarac
Aveţi prânzul sa mi-l dati?
-Noi avem da-i putintel
V-om umbla, v-om ‚prumuta
Si noi pranzul vi l-om da.
Si prânzira cat avura
Dar sa-l gate nu putura.
Domnul binecuvânta
Si de-acolo ca pleca
Printre vii, printre campii
Pe-o carare cu faclii.
Domnul cearui graia:
-Ui-te Petre ‚n stanga mea
De vezi Petre, ce-i vedea?
-Vad casa bogatului
In mijlocul iadului
In vapaia focului.
-Ui-te Petre ‚n dreapta mea
De vezi Petre, ce-i vedea?
-Vad casa saracului
Sus pe piatra plaiului
In mijlocul raiului.
Ospatand la mese ‚ntinse
Intre mii faclii aprinse.
Si te Adame veseleste
C-o ’ncinam cu sanatate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu