Va voi prezenta in continuare o colinda care spune multe despre istoria satului Tisa si care este in strânsă legătură cu poziționarea acestuia pe malul Mureșului. Ea se colinda în special la cei care locuiau in imediata apropiere a râului, dar și în cazul tinerelor femei care aveau copii plecați în cătănie.
De multe ori aceasta se colinda doar pentru frumusețea melodiei și a versurilor, nefiind limitata detema ei.
Pe țărmul
unei ape, pe marginea unui drum colbuit, la umbra unui copac stufos se odihnea
o tanara femeie.
Cu capul in
poala ei dormea un tânăr fecior, căzut parca in alta lume. Copacul sub care stăteau
nu era înalt, dar avea frunza deasa asigurându-le un loc umbros care sa-i protejeze
de soarele arzător.
Priviți cei
doi păreau apropiați ca vârsta, iar datorita asemănării evidente puteau fi frați
sau veri primari. Se observă si grija femeii de a sta cat mai neclintita pentru
a nu trezi pe tânărul adormit. Doar cu privirea îndrăznea să se miște privind în depărtarea drumului, în josul și-n susul lui și totul părea pustiu la acea
ora din zi.
Totuși din depărtare
se vedeau venind calare trei inși care după straie si bagaje păreau a fi neguțători. Apropiindu-se, aceștia își puneau la rândul lor întrebări privitoare la rudenia celor doi și neputându-și
stăpâni curiozitatea, ajungând in dreptul lor o întreabă pe "tanara nevastă" despre acest
lucru.
Cum lucrurile
nu sunt întotdeauna ceea ce par, răspunsul femeii ii surprinde pe cei trei
negutatori ca si pe noi deopotrivă.
Cel care stătea
adormit in poala femeii, nu era altul decât fiul sau. El fusese înrolat la
oaste in „tara ungurescă” in slujba împăratului,
unde trudise pentru a se achita de
sarcinile primite.
Proaspăt întors
din cătănie, după revederea mamei sale cade istovit si … … ii adoarme in poală.
Tarmuras
de mare
(ioi domnului doamne)
Tarmuras de mare
De laturi de cale
Nascut-o crescut-o
Micu-i melinior
Naltu-i paltinior
Naltu-i nu-i prea nalt
In frunza nu-i prea lat
In dumbra-i minunat.
Dar la dumbra lui
Si sub frunza lui
Cine se d’umbreste
Si se hodineste?
Cinara-i nevasta
C-un fiut in brata
Ochisori d’albeaza
Si-n josu si-n sus .
Ochi’s aruncand
Sus la drumul mare
Ea ca mi’s vedea
Mari-s calamari
Trei negutatori.
Departe-i vedea
Aproape apropia
Si din cear graia:
-Cinara-i nevasta
Ce tie ca-ti este
In poala de-adurmit
Ori tie ti frate
Ori ti var pe mare?
Cinara-i nevasta
Cearui graia:
-Mie nu mi frate
Nici var pe mare
Si mie ca-mi este
Drag fiut de-a meu
Si-a lui Dumnezeu
Si el mi-o fost dus
In tara ungureasca
Pe slujba domneasca
Slujba ce i-o dat
Murgu-i ne’nvatat
Vigu-i neadunat
Napoi de’nturnand
Murgu-i de’nvatand
Vigu-i de’adunand
Si el mi-o cazut
Rupt de ostenit
In poala de’adurmit.
Si te’nveseleste
Cinara-i nevasta
Noi s-o d’ancinam
D’alba-i sanatace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu