Tragerea lui HOREA

Tragerea lui HOREA

Despre TISA

TISA, Hunedoara, Romania
• Prima atestare documentara a satului Tisa datează din anul 1491 iar denumirea in forma scrisa era "THYSA". • Una dintre cele mai importante îndeletniciri ale tisenilor era plutăritul, constituind o importanta sursa de venituri. • Aflata pe malul stang al Muresului, biserica strajuieste de aproape 200 de ani deasupra satului. Ea a fost construita initial in anul 1748 in localitatea Chelmac din judetul Arad de unde a fost cumparata de catre locuitorii satui Tisa. • Vechea biserica purtand hramul „Pogorarea sfantului duh” a fost la randul ei donata de locuitorii satului Tisa celor din satul Abucea, localitate aflata la doar 8 km distanta. • Transportul bisericii din Chelmac spre Tisa s-a facut cu pluta(pod plutitor) in jurul anului 1788 sau anterior acesta fiind anul donării vechi biserici satului Abucea. • Pictura s-a facut in anul 1793, iar pe bolta bisericii se afla scena martirajului lui Horea, desluşindu-se chipul acestuia in timp ce era tras pe roata. • Trebuie sa retinem ca transportul s-a facut dinspre aval in amonte, pe o distanta de aprox. 70 km. • Un recensamant al ungurilor din 1900 gaseste in Tisa o populatie de 947 locuitori toti romani

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 19 decembrie 2012

37. Colinda „Intreaba-si intreaba-si”




Daca va intrebati ce se intampla cu produsele primite de la cei colindati, va pot spune ca acestea erau folosite de catre colindatori pe tot parcursul derularii sarbatorilor.

Din carnatii primiti se facea o ciorba numita „zeama dubii” care binenteles avea ca ingredient principal, carnatul.

„Zeama dubei” era servita dubasilor in a treia zi de Craciun, dupa jocul dubelor.

Pe vremuri zeama dubei era consumata in exclusivitate de către dubași, tot la zeama fiind folosiți colaci si o parte a vinarsului primit din sat. Mai nou la acest eveniment au fost antrenate si fetele satului.

Jocul dubei era cel organizat de catre dubasi, dar pe vremuri nu era sarbatoare lasata de Dumnezeu, in care sa nu fie organizat un joc. Acest lucru era mai simplu pe vremea aceea deoarece instrumentiști erau muzicanți locali tocmiți pe bani putini, care cantau chiar și numai de placere, lucru mai rar întâlnit in zilele noastre.

Jocul nu era organizat ca si acum in săli speciale, ci in birturi sau șuri.

Sura era de fapt ringul de dans pentru ca fetele satului, întotdeauna însoțite de mamele lor, stăteau pe margini așteptând sa fie invitate în joc.

Rolul mamelor era acela de a tine straiele in timpul dansului, dar si de a supraveghea atent si critic ce se întâmpla în șura. Si mamele asteptau la randul lor ca doar, doar, s-o încumeta careva sa le ia si pe ele la joc, ca doar nu au venit degeaba.

Acum era momentul sa fie „băgate în șură” fetele tinere care nu mai jucaseră în public. Bineînțeles ca ele se pregăteau pentru acest eveniment acasa pe tot parcursul anului ajutate de bunicile lor.
Frumoase obiceiuri, iar publicarea lor o fac din dorinta de a aduce istoria mai aproape si de a o atasa sufletelor noastre.



Intreaba-si intreaba-si

Intreaba-si intreaba
Mari boieri mari
Pe mirelu-i cinerel:
 -De ce-i D’albu-i de’asudat
De’asudat tare’nspumat
Pincenasu-i rau stricat
Mirel cearui graia:
 -De’aia‘i D’albu de’asudat
De’asudat tare’nspumat
Pincelasu-i rau stricat
Ca el mi-o fost la vanat
Si-o calcat cam fara vad
Cerbul stie vadurile
D’albu calca noua zile
Pa postu Craciunului
Cerbu-mi calca numa doua
Pe postul san’Petrului
De’aia’i D’albu-i de’asudat
De’asudat tare’nspumat
Pincelasu-i rau stricat
C-o gonit si-o zogonit
Pe coasta jaluntrului
Peana-i d’alba-i fulberata
Striga doamne cine-mi striga
Striga-mi Lina din gradina
Din gradina cu flori multe
Pe mirel cinerel:
-Ia-ma mirel ia-ma draga
Mirel cearui graia:
-Taci fata nu ma peti
De mi-i fata mania
Eu tatale ti-oi taia
Tatele cositele
Si eu ti-e ti le-oi pune
In cornu cetatii
Sa l-e bata vanturile
Ca pe mirel gandurile
Insura’s-or da’ lasa’s-or
Insura’s-or de-un noroc
Ori lasa’s-or ca’ntr-un foc
Si te mirel veseleste
C-o’ncinam cu sanatace.

Niciun comentariu: