15. Colinda "Graia's fiica" (Mare)

       Colindătorii, fini observatori a ce se întâmpla în sat, potriveau colinda în funcție de ce era de actualitate în casa colindata.

       Când o căsătorie era iminenta, fata fiind peţită sau  doar curtata de viitori pețitori, trebuia neapărat ca și dubașii sa facă cunoscut acest lucru.

       Si în aceasta colinda se apelează tot la un vis, ca o premoniție a viitoarei casnicii.

       Cine poate fi mai bun cunoscător al transformărilor survenite în viata unei fiicei, cine tălmăcește visul și care este interpretarea lui?

       Aceste secrete vi le vor dezvălui  dubașii în următoarea colinda.

Graia’s fica

(ler ficuta)

Graia’s fiica catre maica:

-Maica, maica, draga maica,

Ce te-as maico întreba

Nu stiu spune’mi-i ori ba

Ce vis maico am avut

Maico noapte de’asta noapte.

Si-ti parea ca mi-ti avea

Cel inel in cornatel

Pe cel deget micutel.

Si-ti parea ca mi-ti avea

Firicel de d’aurel

Prin cosita intesatel.

Si-ti parea ca mi-ti avea

Ce cununa invarstatea

Cam pe ochi aplecatea

Cam pe gene pe sprancene.

Si parea ca mi-ti avea

Cel vesmant inmohorat

De-a lungu pana-n pamant.

Si parea ca mi-ti avea

Cea rochita d’impupita.

Maica-sa din cear graia:

-Fiica mea si buna mea

Buna esti ori tu te faci?

Visu’ tau e dezlegat

Ce vis maica mi-ai visat

Maica noapte de-asta noapte.

Cel inel incornatel

Pe cel deget micutel

Fi’ti-o tie un drag mirel,

Firicel de d’aurel

Fi’ti-o tie un cumnatel,

Cea cununa-n varstatea

Cam pe ochi aplecatea

Cam pe gene pe sprâncene

Fi’ti-o tie o cumnatica,

Cel vesmânt inmohorat

De-a lungu-i pan’ la pamant

Socrî’ tu-i bine cicit,

Cea rochita d’ împupita

Soacra’ta-i bine gatita.

Si te fiico ‘nveseleste

C-o’ncinam cu sanatace.

14. Colinda "Corabiile"

Una dintre cele mai importante îndeletniciri ale tisenilor era plutăritul, constituind o importanta sursa de venituri.

Plutele aveau utilități multiple, odată cu ele transportându-se nu doar lemnul din care erau construite, ci și  sarea și merele.

Ele erau doar preluate din Tisa de către plutașii localnici și conduse în aval până pe râul Tisa, iar uneori chiar pana la Belgrad pe Dunăre. 

La Muzeul Unirii din Alba Iulia există dovezi istorice ale comerțului cu sare și transportului cu pluta pe Mureș încă din epoca daco-romana.

Fructele, merele în special, erau transportate din Ardeal și aveau ca destinație piețele din Arad și Ungaria.

Mai târziu după construirea caii ferate, tisenii au continuat aceasta afacere pe cont propriu, cumpărând mere din Ardeal și transportându-le cu vagoanele de tren pana la Arad.

Acolo stăteau în piață cu săptămânile pana reușeau sa vândă toată marfa. Nu de puține ori, drumul spre casa era făcut pe jos(120 km) asta ca sa nu diminueze bruma de agoniseala atât de greu dobândita.

Colinda „Corăbiile”  este o colindă puțin atipică(fără a avea legătură cu nașterea Domnului) amintind în ea despre patimile lui Isus și despre învierea sa, ca și rezultat al rugăciunilor și lacrimilor îngerilor corăbieri.

Corabiile

(hoi lerodai leroi doamne)

D’uita’n sus si d’uita’n jos

D’uita’n jos pe mare’n jos

Vede-as ceata negureata

Da nu-i ceata negureata

Ca-s negrile corabiile

Incarcate-s pogejate

Incarcate-s tot cu jidovi

Mestecati cu doi sinici.

Si mi-l duc pe Dumnezeu

Nu-l aduc sa-l potopeasca

Si-l aduc sa-l chinuiasca.

D’unu chin ce-i degera

Dagera-i pahar de-amar

Nu-l putura potopi.

D’altu chin ce-i dagera

Scrisa-i cruce de mar dulce

Nu-l putura potopi.

D’altu chin ce-i dagera

‘N stean de piatra-l incuiara

Nu-l putura potopi.

D’uita’n jos si d’uita-n sus

D’uita’n sus pe mare’n sus

Vede-as ceata negureata

Da nu-i ceata negureata

Ca-s d’albe corabiile

Incarcate-s pocejite

Incarcate-s tot cu sfinti

Tot cu sfinti din cei mai sfinti.

Buie-n josu tot cetind

Pe carti galbene cetind

Negre slove rau strigand

Grele lacrimi rau versand.

Cetesc azi si cetesc maine

Cetesc pan’a treia zile

Cand se d’umple a treia zi

Stean de piatra’n patru creapa

Si fiu sfant in cer zburand

De-a dreapta tatalui

Cum ii voia domului.

De-atunci domnu si-o lasat

Crucea sfanta pe pamant
Si cel d'alb de busuioc.

Si te domn bun veseleste

C-o’ncinam cu sanatace.

13. Colinda "Vulturii"

    

Nu stiu de cand sunt tisenii pe aceste meleaguri, dar stiu ca nu le-a fost usor aflandu-se pe Defileul Muresului, in locul cel mai stramt pe unde de milenii se inchesuie Muresul si toate hoardele cotropitoare.

Prima atestare documentara a satului Tisa dateaza din anul 1491 iar denumirea in forma scrisa era "THYSA".

 

Satul asa cum este asezat acum, nu are deloc o pozitie strategica, ci se afla exact in calea eventualilor cotropitori. Harta Iosefina realizata intre anii 1764 - 1785, gaseste satul exact in pozitia actuala, răspândit pe toate văile exact ca acum.

Ce stiu cu certitudine e ca la ultimul razboi, satenii stateau ascunsi in Valea Moselului spre Leaz Valeanu, dar nu de frica faceau asta ci pentru ași apara animalele din calea pradatorilor. Cei care stateau ascunsi erau tinerii care nu participau la razboi, fetele nemaritate si nevestele tinere, iar in sat mai rămaneau doar vârstnicii.

Deasupra satului, ca o cetate strajuieste dealul Magura, constituind un eficient punct de observație pentru cei retrasi in paduri. Din varful Magurii se poate vedea in departare pana dincolo de Dobra spre Vetel, iar spre vest pana spre Zam.

Asemenea cu "Vulturii", strajuiau si scrutau zările tinerii tiseni, facand aceasta pe vreme de razboi(si nu au fost putine) fie era cald sau frig, ploaie sau zapada.

Poate, atunci cand erau cate doi, trei adunati  acolo sus pe înălțimi,  ... ... colindau.

Vulturii

(dai colinge)

 Intorcu’mi-ti, sa’ntorcu-ti doamne’

Trei vulturi de-i suri, Dai colinge

Sus pe langa cer

Dar de-aduc aducu-ti doamne

Trei varstart de pene, Dai colinge

Trei varstart de pene

Peana a mai mare doamne

Este inpolarita, Dai colinge

Este inpolarita.

Peana mijlocie doamne

Este d’agintita, Dai colinge

Este d’agintita.

Peana a mai mica doamne

Este d’aurita, Dai colinge

Este d’aurita.

Dar ce-aduc? Aducu-ti doamne

Trei vedre de vin, Dai colinge

Trei vedre de vin.

Deasupra de vedre doamne

Este o crasma verde, Dai colinge

Este o crasma verde.

De crasma legatu-I doamne

Colac d’alb de grau, Dai colinge

Colac d’alb de grau.

De colac legatu-I doamne 

Lumini impletite, Dai colinge

Lumini impletite.

De lumini legatu-I doamne 

Fasa de matasa, Dai colinge

Fasa de matasa.

De fasa legatu-I doamne

Scutec de bumbac, Dai colinge

Scutec de bumbac.

Si-n cale le iesau soimii

Ca sa-I dobrinceasca, Dai colinge

Si sa-I talhareasca.

-Vulturi suri, graiau soimii,

Napoi de va’ntoarna, Dai colinge

Napoi de va’ntoarna.

 

Ca noi nu n-e suntem soimii

Ce tie ca-ti pare, Dai colinge

Ce tie ca-ti pare.

Si noi g’ine suntem soimii

Trei domni din Ardeal, Dai colinge

Trei cumătrii mari.

Si noi de n-e ducem soimii

Sus in faclioru, Dai colinge

Ca s-o dodrincitu

De s-o fi nascutu soimii

Fiu sfant pe pamant, Dai colinge

Si peste pamant.

Si noi de ne ducem soimii

Ca sa-l botezam, Dai colinge

Si sa-l crestinam.

Nume cum sa-I punem, doamne

Domnul cerului, Dai colinge

Si-al pamantului.

Si-al nostru si-al tuturora

Noi s-o d’ancinamu ,Dai colinge

D’alba-I sanatace.

12. Colinda "Merge Lina la fantana"

    

Din pacate o colinda pierduta din repertoriul dubasilor actuali, dar de o frumusete deosebita a versurilor si a mesajului transmis. Ultima oara cand am auzit aceasta colinda a fost acum vreo 40 de ani, melodia fiindu-mi cred imposibil de reamintit. Cei care au colindat-o atunci sunt in mare parte decedați.

Versurile au asemanari cu ce se colinda in alte zone, dar sunt cu mult mai complexe si mai elaborate. Pe langa aceasta colinda, celelalte cu aceiasi denumire par trunchieri ale originalului, fara logica si fara continut.

Varianta in care se colinda la Tisa, este cea mai completa pe care am intalnit-o, din toate variantele si variațiunile ei(Merge Lina la fantana, Daliana, etc).

Aflam din colinda ca Lina merge la fantana din luncet("unde curge apa 'ncet"), iar pe pajistea de langa fantana vede doi cai legati cu funii de matase. 

Pe piatra de deasupra fantanii stateau "doi domni", bine îmbrăcați cu haine din mătase împletită.  Ceva mai departe, la umbra brazilor, vede cativa voinici ce stateau  "rezemati". 

Deasupra tuturor acestora se învârtea un soim.  Fuge îngrozită acasă si-i povestește mamei cele văzute.

Ce-i răspunde mama?... ... veți afla din colinda.

Merge Lina la fantana

Merge’s Lina la fantana

Cu carcegele pe mana

Cu carcege zornaind

Cu cizmute tropotind

Cu rochia fluturand

Mana-i d’alba vânt facand,

La fantana din luncet

Unde curge apa’ncet.

Pe pajistea fantanii

Est’ doi cai impaivanati

In paivanuri de matase

Impletite-n cinci sau sase

Tot ca degetul de groasa.

Pe piatra fantanii

Est’ doi domni indolanati

Cu dolane de matase

Impletite-n cinci si-n sase

Tot ca degetul de groasa.

Deasupra fantanii

Joaca-mi soimu’n clopotel.

Cam pe poala la doi brazi

Stau voinicii rezemati.

Lina’n vas apa-si lua

Si acasa se ducea

Catre maica-sa graia:

-Maica maica draga maica

Lucru mandru ce vazu-i

La fantana din luncet

Unde curge apa’ncet.

Pe pajistea fantanii

Est’ doi cai impaivanati

In paivane de matase

Impletite-n cinci si-n sase

Tot ca degetul de groase.

Pe piatra fantanii

Est’ doi domni indolanati

Cu dolane de matase

Impletite-n cinci si-n sase

Tot ca degetul de groasa.

Deasupra fantanii

Joaca-mi soimu-n clopotel.

Cam pe poala la doi brazi

Stau voinicii rezemati.

Maica-sa din cear graia:

-Lina mea si buna mea

Buna esti ori tu te faci

Daca-i lucru Lino asa

Fa-ti tu Lino un colac

Si te du cu el la ei

Si de-or fi colindatori

Ei tie ti-or colinda

Si colacu l-or striga

Si de-or fi ei petitori

Ei pe tine te-or peti

In sarbatori de la Craciun.

Si te Lino veseleste

C-o ‚ncinam cu sanatace.

11. Colinda "Marul cu florile d'albe"

   

Una dintre colindele cele mai cunoscute tisenilor dar si printre cele mai frumoase este "Marul cu florile d'albe".

Marul din colinda ne reprezinta pe fiecare dintre noi, inalt, falnic si bine ancorat, fara sa se dea din calea unei ape "mari si tari", puternica dealtfel dar fara "radacini". 

Cunoastem cu totii nestatornicia apei, la fel cum stim si marul batran din gradina, parca neschimbat de trecerea anilor.

Radacinile noastre isi trag seva din indepartate vremi, traditiile fiind cele care formeaza pamantul din jurul lor, asigurandu-ne noua, d'albilor meri infloriti, puterea de a rezista.

Marul cu florile d’albe

(maru-i cu florile d’abe)

 

Colo’n josu mai din jos

In cel camp mare frumos

Nascutu’mi-o crescutu’mi-o

Doi meri mari si ramurati

De tulpini alaturati

De varfsori asemanti

Cu varfsori-s catre soare

Cu ramuri in jos pe mare

Ca pa poala la doi meri

Vine-o mare apa tare

Si din cear asa-i graia’re:

-Strangeti marut ramurile

Sa-mi treaca sireagurile

Sa nu’nburge steagurile

Marut cearui graia:

-Taci tu mare apa tare

Ca eu nu-s ce tie-ti pare

Io-s scara lu Dumnezeu

P’in coboara Dumnezeu

Zile mari si zile tari

Pe negre ‚ntunericile

La d’albe bisericile’

De m-oi mare mania

Io m-oi da de-a blestema

Izvoarele ti-or seca

P’in ti-or fost mari vadurile

Vor umbla cu steagurile

P’in ti-or fost mari prundurile

Vor ara cu plugurile

Fete flori ’or semana

Si feciorii le-or lua

Si-n coloape le-or purta

Si s-or da de-a colinda

Totdeauna ca si acuma.

Si te marut veseleste

C-o’ncinam cu sanatace.

10. Colinda - Dimineata de Craciun

Si fiindca satul Tisa avea in anul 1900, dupa un recensamant facut de unguri in Transilvania, aproape 1000 de suflete, colindarea fiecarei locuinte nu era un lucru chiar usor. 

In Tisa se umbla cu colinda pe doua etape. Prima incepea in seara de Ajunul Craciunului, continuand pana in zorii diminetii de Craciun, iar a doua incepea imediat dupa pranzul din ziua de Craciun finalizandu-se tarziu in noaptea cea  de dupa ziua craciunului.

Traseul facut de dubasi prin sat era intotdeauna acelasi, respectandu-se cu strictete, niciodata nu era luata o casa inaintea celei care urma de drept, la fel cum nici nu era sarita vreo casa. 

Aceasta ordine a lucrurilor(traseul prin sat al dubasilor), facea si face parte din traditie cu necesitatea de a fi respectat ca atare.

Fiecare casa colindata se bucura de momentul sosirii dubasilor la ceasul din zi sau din noapte care ii fusese hărăzit. 

Binecuvantate se simteau primele case din sat, la fel cum era si cu ultimele colindate.

In special la ultimele locuinte colindate, se colindau cele mai grele colinde iar dubasii isi petreceau cel mai bine. Aici se incingeau si jocuri, dubasii jucand fele parca amânând la maxim momentul terminarii satului si a colindei, fiind o onoare ca in curtea ta sa se intample asta. Binenteles ca acest lucru presupunea un efort suplimentar din partea gazdei, dar cine se mai gandea la cheltuiala.

Revenind la "Dimineata de Craciun", cea pana cand se intindea prima zi de colinde, exact asa se numeste si colinda noastra. 

Colinda este si ea impartita impartita in doua etape ca si traseul dubasilor. In prima etapa este expus zbuciumul mamei lui Isus de a gasi un loc linistit pentru a naste, iar in cea de-a doua blestemul si rugaciunea acesteia pentru cei care n-au ascultat sau au ascultat rugamintile ei.

Dimineata de Craciun

(hoi lerodai leroi doamne)

Dimineata de Craciun

Maica precista’mi pleca

La umbrita plopului

Si din cear asa-I graia:

-Stai tu plop de-a baterea

Pana a naste fiul sfant.

Dimineata de Craciun

Maica precista’mi plecare

La grajdiutul cailor

Si din cear asa-I graia:

-Stati voi cai de-a roaderea

Pana a naste fiul sfant.

Dimineata de Craciun

Maica precista’mi plecare

La ieslea boilor

Si din cear asa-I graia:

Stati voi boi de-a rumega

Pana a naste fiul sfant

Fiul sfant ii pe pamant.

Dimineata de Craciun

Maica precista’mi pleca

C-un fiut micut in brate

Cu cosita-I desplecita

Peste fiu-I slobozita

Peste fiu-I pan’ la brau

La umbrita plopului

Si din cear asa-I graia:

-Fire-ai tu plop blestemat

De mine de fiut sfant

Ca tu sama n-ai luat

Si de-a baterea n-ai stat

Pana a naste fiul sfant

Frunza ta sa n-aiba stare

Cat ii ziulica mare

Bate’te-ai ca de furtuna

Si pe vremea cea mai buna.

Dimineata de Craciun

Maica precista’mi pleca

C-un fiut micut in brate

Cu cosita-I desplecita

Peste fiu-I slobozita

Peste fiu-I pan’ la brau

La grajdiutul cailor

Si din cear asa graia:

-Fire-ati voi cai blestemati

De mine de fiul sfant

Ca voi sama n-ati luat

Si de-a roaderea n-ati stat

Pana a naste fiul sfant

Fiul sfant ii pe pamant

Nu v-ati voi cai satura

Pana’n ziua de Ispas

Si atuncea numa un ceas.

Dimineata de Craciun

Maica precista’mi pleca

C-un fiut micut in brate

Cu cosita-I desplecita

Peste fiu-I slobozita

Peste fiu-I pan’ la brau

La iesle boilor

Si din cear asa-I graia:

-Fire-ati voi boi alduiti

De mine de fiul sfant

Ca voi seama ati luat

Si de-a rumegare-ati stat

Pana a naste fiul sfant

Fiul sfant ii pe pamant.

Si te fiu sfant veseleste

C-o’ncinam cu sanatate.

9. Colinda - "Colo'n susu mai din sus"

     

Colindatorii erau asteptati cu mare bucurie de catre sateni, fiind primiti in cea mai frumoasa incapere a locuintei. Acestia se asezau pe scaune in jurul mesei de preferat sa se poata vedea unul pe celalalt, cu totii fiind atenti la cel care incepea colinda, acestuia revenindu-i si misiunea de a mentine respectarea versurilor pana la capat.

Tinerii colindători, adica cei care nu stăpâneau tainele colindelor, nu aveau ce cauta la masa acest loc fiind destinat in exclusivitate "căpelilor" si dubasilor cu experienta. Acest fel de a se aseza in jurul mesei era si este un lucru normal si util, data fiind complexitatea colindelor si seriozitatea cu care erau abordate.

Colinda "Colo'n susu mai din susu" povesteste intr-un fel aparte  calatoria magilor si prevestirea nasterii Domnului

Toata lumea stia ca o sa se nasca Mesia, toata lumea vorbea despre asta, ("toti vorbesc si zgomonesc si pe Domnu-l pomenesc"), dar nu era dat nimanui sa stie unde si cand se va naste acesta("dar pe Domnul nu mi-l stiu, unde-mi sade, locuieste").

 

Ce fac atunci magii? Se pregatesc de calatorie ("Iara sfinti-n ciuda mare,/Cam de-aminte ce-si luara,/Vreo trei cai de mi-s gatara") dar nu pleacă direct ci trec pe la targ("Si zau bin’ se socotea/La targut mi-i trimetea") pentru ași procura tamaia folositoare prevestirii.

        Magii trebuiau sa afle sub ce intruchipare se va arata Dumnezeu si de aceeea dupa aprinderea tamaii, in fumul acestei fiecaruia dintre ei (d'unuia i se parea") li se pare ca vad diverse forme.

       Binenteles ca ultimului dintre ei, i se descopera adevarata forma sub care se va intruchipa Dumnezeu pe pamant, dar va las pe dumneavoastra sa descoperiti aceasta in colinda care va urma.

Colo-n susu mai din susu

( Domnului doamne)

Colo-n susu mai din sus

Sus la curtea lui Craciun

Lui Craciun celui batran

Multa vorba-I ge’adunata

Nu te poti d’apropia

De zgomonu domnilor

De para facliilor

De mirosu florilor

De zborul albinilor.

Toti vorbesc si zgomonesc

Si pe Domnu-l pomenesc

Da' pe Domnu nu mi-l stiu

Unde-mi sade locuieste

In cea lume sub cel soare

Sub cel d’alb de rasarit.

Iara sfinti-n ciuda mare

Cam de-aminte ce-si luara

Vreo trei cai de mi-i gatara

Vreo trei cai moldovenesti

Vreo trei sluge jidovesti

Si zau bin’ se socotea

La targut mi-i trimetea

La targut la targovet

Targas bun ce-mi targuia

Vreo trei majiti de tamaie

Si zau bin’ sa sococea

Sus pe cai le d’arunca

Si zau bin’ sa socotea

In cel loc le d’apringea

In cea lume sub cel soare

Sub cel d’alb de rasarit

Si zau bin’ li se parea

Cum d’unuia asa d’altuia

D’unuia i se parea

Ca boieru-I cam batran

De mi-s frange-n batranete

Si mi-s rage-n caruntete

Cum d’unuia asa d’altuia

D’unuia I se parea

Ca-I mirelu cinerel

De mi-s frange-n mustacioara

Si mi-s rage-n mununioara

Mununioara la varfsoara

Cum d’unuia asa d’altuia

D’unuia I se parea

Ca micutu-I porunbel

Micutel si-nfasetel

In scucec de bumbacel

Fasa d’alba de matasa

Leganel de d’aurel

Ploaia ploaie scalda’mi-l

Neaua ninge de mi-l unge

Vantu bate leagana’mi-l

Trei zanioare mi-l d’apleaca

Trei zanioare la varfsoare

Si ce domn bun veseleste

C-o’ncinam cu sanatace.