Tragerea lui HOREA

Tragerea lui HOREA

Despre TISA

TISA, Hunedoara, Romania
• Prima atestare documentara a satului Tisa datează din anul 1491 iar denumirea in forma scrisa era "THYSA". • Una dintre cele mai importante îndeletniciri ale tisenilor era plutăritul, constituind o importanta sursa de venituri. • Aflata pe malul stang al Muresului, biserica strajuieste de aproape 200 de ani deasupra satului. Ea a fost construita initial in anul 1748 in localitatea Chelmac din judetul Arad de unde a fost cumparata de catre locuitorii satui Tisa. • Vechea biserica purtand hramul „Pogorarea sfantului duh” a fost la randul ei donata de locuitorii satului Tisa celor din satul Abucea, localitate aflata la doar 8 km distanta. • Transportul bisericii din Chelmac spre Tisa s-a facut cu pluta(pod plutitor) in jurul anului 1788 sau anterior acesta fiind anul donării vechi biserici satului Abucea. • Pictura s-a facut in anul 1793, iar pe bolta bisericii se afla scena martirajului lui Horea, desluşindu-se chipul acestuia in timp ce era tras pe roata. • Trebuie sa retinem ca transportul s-a facut dinspre aval in amonte, pe o distanta de aprox. 70 km. • Un recensamant al ungurilor din 1900 gaseste in Tisa o populatie de 947 locuitori toti romani

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 28 noiembrie 2012

13. Colinda "Vulturii"

Locaţia: Tisa, Hunedoara, Romania Tisa, România
    


Nu stiu de cand sunt tisenii pe aceste meleaguri, dar stiu ca nu le-a fost usor aflandu-se pe Defileul Muresului, in locul cel mai stramt pe unde de milenii se inchesuie Muresul si toate hoardele cotropitoare.


Prima atestare documentara a satului Tisa dateaza din anul 1491 iar denumirea in forma scrisa era "THYSA".

 
Satul asa cum este asezat acum, nu are deloc o pozitie strategica, ci se afla exact in calea eventualilor cotropitori. Harta Iosefina realizata intre anii 1764 - 1785, gaseste satul exact in pozitia actuala, răspândit pe toate văile exact ca acum.


Ce stiu cu certitudine e ca la ultimul razboi, satenii stateau ascunsi in Valea Moselului spre Leaz Valeanu, dar nu de frica faceau asta ci pentru ași apara animalele din calea pradatorilor. Cei care stateau ascunsi erau tinerii care nu participau la razboi, fetele nemaritate si nevestele tinere, iar in sat mai rămaneau doar vârstnicii.


Deasupra satului, ca o cetate strajuieste dealul Magura, constituind un eficient punct de observație pentru cei retrasi in paduri. Din varful Magurii se poate vedea in departare pana dincolo de Dobra spre Vetel, iar spre vest pana spre Zam.


Asemenea cu "Vulturii", strajuiau si scrutau zările tinerii tiseni, facand aceasta pe vreme de razboi(si nu au fost putine) fie era cald sau frig, ploaie sau zapada.


Poate, atunci cand erau cate doi, trei adunati  acolo sus pe înălțimi,  ... ... colindau.


Vulturii
(dai colinge)
 Intorcu’mi-ti, sa’ntorcu-ti doamne’
Trei vulturi de-i suri, Dai colinge
Sus pe langa cer

Dar de-aduc aducu-ti doamne
Trei varstart de pene, Dai colinge
Trei varstart de pene

Peana a mai mare doamne
Este inpolarita, Dai colinge
Este inpolarita.

Peana mijlocie doamne
Este d’agintita, Dai colinge
Este d’agintita.

Peana a mai mica doamne
Este d’aurita, Dai colinge
Este d’aurita.

Dar ce-aduc? Aducu-ti doamne
Trei vedre de vin, Dai colinge
Trei vedre de vin.

Deasupra de vedre doamne
Este o crasma verde, Dai colinge
Este o crasma verde.
De crasma legatu-I doamne
Colac d’alb de grau, Dai colinge
Colac d’alb de grau.

De colac legatu-I doamne 
Lumini impletite, Dai colinge
Lumini impletite.

De lumini legatu-I doamne 
Fasa de matasa, Dai colinge
Fasa de matasa.

De fasa legatu-I doamne
Scutec de bumbac, Dai colinge
Scutec de bumbac.

Si-n cale le iesau soimii
Ca sa-I dobrinceasca, Dai colinge
Si sa-I talhareasca.

-Vulturi suri, graiau soimii,
Napoi de va’ntoarna, Dai colinge
Napoi de va’ntoarna.
 
Ca noi nu n-e suntem soimii
Ce tie ca-ti pare, Dai colinge
Ce tie ca-ti pare.

Si noi g’ine suntem soimii
Trei domni din Ardeal, Dai colinge
Trei cumătrii mari.

Si noi de n-e ducem soimii
Sus in faclioru, Dai colinge
Ca s-o dodrincitu

De s-o fi nascutu soimii
Fiu sfant pe pamant, Dai colinge
Si peste pamant.

Si noi de ne ducem soimii
Ca sa-l botezam, Dai colinge
Si sa-l crestinam.

Nume cum sa-I punem, doamne
Domnul cerului, Dai colinge
Si-al pamantului.

Si-al nostru si-al tuturora
Noi s-o d’ancinamu ,Dai colinge
D’alba-I sanatace.

Niciun comentariu: