Una dintre colindele cele mai
cunoscute tisenilor dar si printre cele mai frumoase este "Marul cu
florile d'albe".
Marul din colinda ne reprezinta pe
fiecare dintre noi, inalt, falnic si bine ancorat, fara sa se dea din calea
unei ape "mari si tari", puternica dealtfel dar fara
"radacini".
Cunoastem cu totii nestatornicia
apei, la fel cum stim si marul batran din gradina, parca neschimbat de trecerea
anilor.
Radacinile noastre isi trag seva
din indepartate vremi, traditiile fiind cele care formeaza pamantul din jurul
lor, asigurandu-ne noua, d'albilor meri infloriti, puterea de a rezista.
Marul cu florile d’albe
(maru-i cu florile
d’abe)
Colo’n josu mai din jos
In cel camp mare frumos
Nascutu’mi-o
crescutu’mi-o
Doi meri mari si
ramurati
De tulpini alaturati
De varfsori asemanti
Cu varfsori-s catre
soare
Cu ramuri in jos pe mare
Ca pa poala la doi meri
Vine-o mare apa tare
Si din cear asa-i
graia’re:
-Strangeti marut
ramurile
Sa-mi treaca sireagurile
Sa nu’nburge steagurile
Marut cearui graia:
-Taci tu mare apa tare
Ca eu nu-s ce tie-ti
pare
Io-s scara lu Dumnezeu
P’in coboara Dumnezeu
Zile mari si zile tari
Pe negre ‚ntunericile
La d’albe bisericile’
De m-oi mare mania
Io m-oi da de-a blestema
Izvoarele ti-or seca
P’in ti-or fost mari
vadurile
Vor umbla cu steagurile
P’in ti-or fost mari
prundurile
Vor ara cu plugurile
Fete flori ’or semana
Si feciorii le-or lua
Si-n coloape le-or purta
Si s-or da de-a colinda
Totdeauna ca si acuma.
Si te marut veseleste
C-o’ncinam cu sanatace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu