2. Colinda- "Dale'n Gazda"

Cand incepe postul Crăciunului doi, trei feciori din sat (numiti in continuare "Căpelii dubei"), cauta o locatie unde sa isi poata repeta colindele.

Aceasta nu era, asa cum mai nou se obișnuiește in sat, la unul dintre Căpeli acasă, ci într-o alta locație, de multe ori fiind preferati oamenii saraci dar deosebit de primitori, iar aceștia se numeau "Gazde".

Ei erau plătiți pentru aceasta gazduire de catre Căpelii dubei, dar suma era cam mai întotdeauna doar una simbolica, reprezentata ori de bani ori de produsele pe care le vor primi feciorii dubei de prin sat si anume colaci, carnati sau tuica.

Pe toata perioada postului de Craciun, toti feciorii satului se intalneau la Gazda, unde colindau pana noaptea tarziu, beau tuica fiarta si dezbateau fiecare vers din colinda. Uneori se contraziceau chiar destul de zgomotos, in legatura cu ordinea versurilor dintr-o colinda, asezarea cuvintelor in vers si cate si mai cate dezbateri pe marginea colindelor si nu numai.

La aceste "repetitii la dube" participau si batrani din sat, atrasi de aerul sarbatoresc dar si de mirosul de tuica fiarta care era omniprezent. Ei erau cei care faceau corectiile atunci cand se "derapa" in colinda, aceasta trebuind întotdeauna sa respecte întocmai varianta originala.

Erau feciori care erau la oi sau la vaci in aceasta perioada si nu coborau in sat decat atunci cand se facea prea frig si nu se mai putea dormi in colibele de pe deal. Acestia se intalneau pe dealuri si colindau seara pe la colibe, fiind si ei ajutati in invatarea (sau de multe ori doar in reamintirea colindelor) de catre cei mai in varsta.

Tot Căpeli erau cei care tocmeau muzica, cea care ii insotea pe colindatori prin sat, muzicantii fiind cam mai intotdeauna locuitori ai satului. Acestia cantau si la "Jocul dubelor" organizat de dubasi, dar despre acesta vom vorbi altădată mai pe larg.

Revenind la subiectul dezbatut acum "Gazda dubasilor", in seara de Ajunul Crăciunului flăcăi plecau cu colinda, dar nu înainte de ai multumi gazdei printr-o colinda dedicata in special ei.

Dale’n gazda

(Domnului doamne)

Dale’n gazda ‘cest domn bun

‘Cest domn bun, boier batran.

Ia bun gandu si-o gandit

Mandra masa si-o gatit.

Mandra masa de matasa

Dar pe masa sunt prinoase

Sunt prinoase mari frumoase

S-o cupa-i de vin pe masa.

P’inga masa scaun este

Si pe scaun cine-mi sade?

Sade-mi zau si Dumnezau

Langa zau si Dumnezau

Sade Craciun cel batran.

Langa Craciun cel batran

Sade Ion Sant-Ion.

Langa Ion Sant-Ion

Sade gazda ‘cest domn bun.

Cu-n pahar galben in mana

Si ’nchina la Dumnezeu.

Domnu bine-i multumea

Si din cear asa-i graia:

-Dale’n gazda’cest domn bun

‘Cest domn bun Boier batran

Vinde-mi mie acest pahar

Ori mi-l vinde ori mi-l schimba

Ori din pret mi-l pretuieste

Ori din bani mi-l cumpeneste

Ori din dar mi-l daruieste.

Dale-n gazda ‘cest domn bun

‘Cest domn bun boier batran

El din cear asa-i graia:

-Fi’ mi-ai doamne iertator

Iertator si crezator

Nu-i paharu vanzator.

Nici sa-l vand si nici sa-l schimb

Nici din pret sa-l pretuiesc

Nici din bani sa-l cumpenesc

Nici din dar sa-l daruiesc.

Ca mi dar de la nanas

De mic fiu ma botezas

Tare-n cruce ma jurasi

Tare-n cruce de mar dulce.

Si s-or dus pe d’oaspeti buni

Sa-i dospesc si sa-i petrec

Pe sub poala cerului

Pana’n poarta raiului

Unde-i loc de hodineala

Si scaun de-a judecare

Cruce-n casa cruce-n masa

Sa fii gazda sanatoasa.