41. Colinda „Mult intreaba’si”

Lucruri interesante despre satul Tisa

Cum aratau inaintasii nostri tiseni? 
Raspunsul la aceasta intrebare nu poate veni decat din ceea ce s-a pastrat ca si imagini, scris, sau din povestirile transmise din generatie in generatie.

Chipul lui Horea mi se pare cel mai exemplificativ in ceea ce  priveşte imaginea tiseanului din cele mai vechi timpuri. Stramosi nostri barbati purtau parul prins in chica, asta datorita originii care nu era alta decat Tara Motilor. De aici vine si numele de Furdui, detinut la inceputul secolului trecut de mai bine de jumatate din populatia satului.

Povestesc batranii ca venise odata un invatator nou in sat. Cerându-le copiilor sa ii spuna cum ii numesc, acestia au raspuns aproape toti ca ii cheama „Furdui”.

Dascălul a crezut la inceput ca e vorba de o gluma de-a copiilor, dar mai tarziu a realizat ca era adevărat si ca pe majoritatea ii chema Furdui. 

Nu cred sa existe familie din Tisa care sa nu aiba ascendenti in ultima suta de ani, cu numele Furdui.

Binenteles ca in Tisa mai exista si alte nume cu radacini adanc înfipte in originile satului, cum ar fi Orsa, Maris,  Nistor si altele. 

Revenind la înfățișarea tisenilor din vechime, o istorioara mai hazlie a satului, povestește ca atunci când s-au împărțit intre localnici terenurile din zona numita Lunca, sătenii au mers înspre împărțeală într-o continuă bătaie si scandal. Bătaia a fost atât de apriga încât la întoarcere au venit in sat, călcând pe parul smuls din chici.

  

Tot datorita originilor moţeşti, arta prelucrării lemnului s-a pastrat pana in anii trecuti, motii ajunsi pe Valea Muresului adaptandu-se repede si incepand constructia de barci, plute si poduri plutitoare in zona zicându-le „broduri”. Cel puțin in ultimul secol toate brodurile de lemn din amonte si aval de Tisa, intre Deva si Lipova erau construite de tiseni.

Cel mai probabil moţii s-au stabilit in Tisa, datorita facilitatilor acordate plutașilor, sau a celor care contribuiau la buna navigare  a plutelor pe Mureș. Aceste avantaje au fost date in mare parte pe vremea domniei Mariei Terezia si constau in eliberarea de iobagie a celor care serveau la buna navigare pe râuri.

La fel se putea scapa de iobagie si prin inrolarea in regimentele de graniceri din zona, acesta fiind si unul dintre motivele izbucnirii rascoalei de la 1784, cunoscuta ca si „Rascoala lui Horea, Closca  si Crisan”.

In satul Tisa nu au existat nobili si implicit nici proprietati nobiliare, satul fiind compus numai din tarani liberi. Binenteles ca unii au fost mai bogati iar altii mai saraci, dar asta s-a datorat doar relatiilor dintre ei, unii fiind mai strângători, altii poate mai largi la mana.

Mult intreaba’si

Mult intreaba’si mari boieri

Pe mirel-ui cinarel

 -De ce-i D’albu de’asudat

De’asudat si inspumat

Mirel cearui graia

 -De’aia-i D’albu de’asudat

De’asudat si inspumat

Ca el mi-o fost la vanat

Si nimica n-o aflat

Pana’n codru mai afla

Pasarica alba’n piept

Pusa-i arcu s-o sagete

Cand dadu a sageta

Pasarea din cear graia:

 -Stai mirele nu mi’s da

Ca eu nu’s ce tie-ti pare

Ca eu mi-s sfanta Marie

Si m-o trimis Dumnezeu

Dumnezeu cu sotul sau

Ca sa masor pamantu

Pamantu cu umbletu

Si cerul cu stanjenu

Pe pamant gasii putin

Gasii vai si munti pustii

Dar in cer gasii mai mult.

Pusa-i luna la apus

Si soarele tot mai sus,

Si te mirel veseleste

C-o ‘ncinam cu sanatace.