Tragerea lui HOREA

Tragerea lui HOREA

Despre TISA

TISA, Hunedoara, Romania
• Prima atestare documentara a satului Tisa datează din anul 1491 iar denumirea in forma scrisa era "THYSA". • Una dintre cele mai importante îndeletniciri ale tisenilor era plutăritul, constituind o importanta sursa de venituri. • Aflata pe malul stang al Muresului, biserica strajuieste de aproape 200 de ani deasupra satului. Ea a fost construita initial in anul 1748 in localitatea Chelmac din judetul Arad de unde a fost cumparata de catre locuitorii satui Tisa. • Vechea biserica purtand hramul „Pogorarea sfantului duh” a fost la randul ei donata de locuitorii satului Tisa celor din satul Abucea, localitate aflata la doar 8 km distanta. • Transportul bisericii din Chelmac spre Tisa s-a facut cu pluta(pod plutitor) in jurul anului 1788 sau anterior acesta fiind anul donării vechi biserici satului Abucea. • Pictura s-a facut in anul 1793, iar pe bolta bisericii se afla scena martirajului lui Horea, desluşindu-se chipul acestuia in timp ce era tras pe roata. • Trebuie sa retinem ca transportul s-a facut dinspre aval in amonte, pe o distanta de aprox. 70 km. • Un recensamant al ungurilor din 1900 gaseste in Tisa o populatie de 947 locuitori toti romani

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 23 noiembrie 2012

8. Colinda - Ferice,ferice de ia jupaneasa

Locaţia: Tisa, Hunedoara, Romania Tisa, România



       Si fiindca nu putine erau pe vremuri fetele satului, acestea fiind cele care ii admirau cel mai mult pe  dubasi, existau colinde pentru diverse categorii de de fete, mai mari sau mai mici, de maritat sau proaspat maritate,, dar intotdeauna aceste colinde ereau pline de laude referitoare la frumusetea si calitatile lor.

       Unele dintre colinde se mai colinda si acum, dar altele, datorita grelei perioade comuniste si a interdictiilor acelor vremuri, s-au pierdut ca si melodie. Versurile acestora au rezistat totusi si datorita catorva caiete de colinde care s-au mai pastrat la cativa vârstnici. 

    Totusi am reusit sa reconstitui  ca si versuri peste 40 de colinde folosindu-ma de insemnarile din cateva caiete vechi, dar ca si melodii se mai cunosc doar 26 de colinde din 42. Puse una langa alta caietele nu prea bateau unul cu altul, dar bazându-mă pe cunostintele catorva persoane mai in varsta din sat si buni cunoscatori ai colindelor, am ajuns la variantele pe care le voi publica.
 
       Numarul colindelor din Tisa a fost o intrebare perpetua, dar cel mai vehiculat numar este 42, cu toate ca eu am gasit mai multe.

       Voi publica in acest articol o colinda dedicata fetelor de maritat. Ele sunt laudate indirect prin intermediul mamei("jupaneasa"), colinda fiind un fel ocolit de a peți.


Ferice ferice de ia jupaneasa
(ioi domnului doamne)

Ferice, ferice, de ia jupaneasa
Cum o fereca-o dragut Dumnezeu
Cum o ferecat-o, c-o fiica frumoasa.
De frumoasa tare soata-n lume n-are
De maiastra mare vinde-as pe zanioare
Vinde-as pe zanioare ,cata-s p’inga soare
Ea s-o laudat ca pe ea mi-o cer
Multi din multe laturi, trei de pe trei vaduri.

Unu ca mi-o cere, tafras romanas
Cam cu laude multe ,ca are oi multe.
Cate tufe-n munte ,atatea oi de frunte
Cati is anghicei, atatia mielusei
Cite floricele atatea mielusele
Atatea si mai multe.
De cerut ne-o cere da’ noi nu i-om da
Ca n-i cam d’urata cea soacra de lege
Seara dimineata, tot cu strugareata.
Pe munte iesind, oi d’albe srangand
Oi d’albe mulgand,  jantita incinand.

D’altu ca ne-o cere ,tafras unguras
Cu laude multe ca are buti multe.
De cerut ne-o cere, da' noi nu i-om da-o
Ca n-i cam d’urata cea soacra de lege
Seara ,dimineata da cu pumnu’n masa
Tot cu cupa’n masa, cu feria rasa.

D’altu ca mi-o cere fecior de ‘mparat
La el la’mparatu multe-i trebuiesc
La el la’mparatu, hinceu ferecatu
La ea ‚mparateasa, suman de matase
La noua cumnati, noua cai gatati
La noua cumnate, noua pacelate
La noua sorori, noua cingatori.
De cerut ne-o cere si noi ca i-om da-o
Ca n-i cam draguta cea soacra de lege.
Si-i fi ‘mparateasa, si-i sedea la masa
Si-i sedea la masa cu sabia trasa
Cu sabia trasa crucis peste masa!
Si te’nveseleste de ia jupaneasa
Noi s-o d’ancinam d’albai sanatace.

joi, 22 noiembrie 2012

7. Colinda- D'olfu

Locaţia: Tisa, Hunedoara, Romania Tisa, România



De fapt "d'olf" nu este alceva decat wolf = lup  in limba germana si engleza. Cred totusi ca provine din germana, asta datorita influentei austro-ungare asupra Ardealului. Consoana "D" din fata este aceeasi ca la "d'albu", d'argint", "d'abura", iar continuarea "OLF" este exact asa cum se aude cuvantul WOLF in germana.

        Nu lipsa vocabularului a facut sa fie folosit un cuvant din alta limba, ci faptul ca tot ce provenea de la asupritori era mai periculos, mai pompos si poate chiar se dorea cu asta sa se obtina si prin colinda o victorie. 

        Posibil ca atunci cand a fost creata colinda sa nu se fi ș
tiut ca Wolf-ul inseamna lup si el sa fi fost perceput doar ca o creatura deosebit de periculoasa, mai exact zmeul din mitologia populara. D'olful are trăsăturile acestuia posedând mai multe inimi si la fel ca in vechile basme, accepta lupta dreapta.

       Nu putem trece cu vederea nici asemanarea cu basmul "Praslea cel voinic si merele de aur", stiut fiind ca folclorul popular a constituit o larga sursa de inspiratie pentru culegatorii de basm.

        Personajele din colinda sunt Mirel, mandra, d'olful, fratii si cumnati, acestia din urma fiind chemati sa-l ajute pe Mirel in lupta cu D'olful.

       Cuvântul "velin" din colinda cred ca de fapt era "vant lin" dar datorita transmiterii orale a colindei s-a transformat. Eu l-am folosit "velin" fiindcă
putem oricat discuta despre asta, dar nu ne putem permite sa facem modificari asupra textelor. 

       Colinda este mai rar folosita neavand temă religioasă
colindându-se rar, pe ritmul tobelor, punand la grea incercare vocile dubasilor.  Tocmai din aceste motive unii au considerat-o printre cele mai grele colinde.
 


D'olfu
( ioi domnului doamne)

'Nainte, 'nainte,
'nainte de curti
‘N afara de porti,
Nascut-o crescut-o
Maru-i margarit
Trufas d’inflorit
Cu flori de d’argint.
Prin flori de d’argint
Sunt mere de aur.

Velin sa scornea
Velin venia
Velin de la munte
Velin din senin
De peste senin.
Boarea-mi d’abura
Mar se legana
Merele-mi pica.

Dolfu se’nvata
La mar venia
De mar se prindea
Merele-mi manca
Crengi imi prapadea.
Mirel dobrincea
Lesu-i se punea
In tufa de bujor
In mijloc de izvor
Arcul d’ancorda
Dolfu sa-l sagete.

Dolfu graia:
-Stai mirel nu-mi da
Pan’oi cobori
In lupte de ne-om prinde
In lupte ca-s drepte.
Mult nu ne-om lupta
Num’o zi de vara
Pana langa sara.
Cand fu langa sara
Dolfu-i d’asudat
Mirel jos legat.

Mirel graia:
-Dar tu mandra mea
Ce stai si-mi privesti
Ori moartea-mi voiesti
De tu nu te duci
La fratii’s de-a tai
La cumnati de-a mei.
Mandra-l asculta
La frati se ducea
Fratii nu-mi venea.

Mirel graia:
-Dar tu mandra mea
Ce stai si-mi privesti
Ori moartea-mi voiesti
De tu nu te duci
La fratii-s de-a mei
La cumnati de-a tai.
Mandra-l asculta
La frati se ducea
Frati-mi veneau
Dolfu-l sfartecau
Si in Dolf gaseau
Trei inimioare
Una-i infocata
Una-i inspumata
Alta-i hoginita
Si te’nveseleste
Mirel cinerel
Noi s-o d’ancinam
D’alba-i sanatate.

miercuri, 21 noiembrie 2012

6. Colinda-"Darul junelui"

Locaţia: Tisa, Hunedoara, Romania Tisa, România

O colinda foarte importanta in traditia dubasilor din Tisa este cea numita “Darul junelui” si care transmite repetitiv :
„Juni la juni si-or colinda
 Juni pe juni s-or darui”
 ...fiindca nu exista pentru feciorii dubei(junii satului) , placere mai mare decât aceea de a se colinda reciproc si de  a se cinsti cu daruri în același timp.

Dubasii erau intotdeauna cinstiti(daruiti, recompensati) de catre cel colindat cu lucrurile elementare sateanului de rand si anume: colac, carnat, vinars(tuica) si bani. Acest obicei s-a pastrat pana in zilele noastre, feciorii si fetele satului cinstind pe dubasi cu aceleasi produse ca in trecut, dar la restul satenilor s-a restrans doar la vinars si bani.
Se pare ca in vremurile mai inaintate, dubasii erau cinstiti si cu  fructe “poame” dar acest obicei s-a pierdut.

Dupa terminarea colindei, gazda punea pe masa lucrurile pe care dorea sa le cinsteasca dubasilor, respectiv colacul, carnatul, vinarsul si banii. Unul dintre dubasi, de preferat o ruda sau un apropiat al lui, striga lucrurile cinstite.
Primul strigat era colacul, urmat de carnat, vinars si bani in felul urmator:

Colacul
       "Si iara mai avem gura de multumit, cu inima curata cu limba despiedecata , ca ne-o cinstit gazda cu gazdarita cu-n colac de grau frumos, ca pelnita lui ‘Hristos.
       De la arat pana la semanat multe ploi l-or plouat, multe pasari l-or ciricat, dar mai multe peste el ‘or zdurat.
       Dar gazda si cu gazdarita nu se-ndestula cheia la mana apuca, camara descuia, faina alba lua, si alt colac de grau frumos facea, feciorii dubii cinstea.
       Cinsteasca-i Dumnezeu in poala cerului si-n poarta raiului ca sa mai poata cinsti feciorii dubii, ca si-n ceasu de acu."

Carnatul
      " Si iara mai avem gura de multumit cu inima curata, cu limba despiedecata, ca ne-o cinstit gazda cu gazdarita cu un porc da’ nu-i intreg, n-are multe de tate: n-are ochi, n-are urechi, n-are bot, n-are picioare.
       Dar bine o facut ca l-o curatat, ca ochi daca ar fi avut ne-ar fi vazut, cu urechile    ne-ar fi auzit, cu botu ne-ar fi jamuit, cu picioarele ne-ar fi calcat si cu coada la toti peste ochi ne-ar fi dat si n-am fi vazut sa calcam in curtea acestui domn bun.
       Cinsteasca-i Dumnezeu in poala cerului si-n poarta raiului ca sa mai poata cinsti  feciorii dubii ca si-n ceasu de acu."


Vinarsul
       "Si iara mai sus feciorii dubii, ca ne-o cinstit gazda si cu gazdarita cu o buclie verde dupa cum se vede, legata cu sapte cercuri sa ne tina pana miercuri. Veni ciuma-duma, sparse bucea,  doagele-sfartoagele,  cercurile-bercurile, fundurile prundurile,   dusnicu-lapusnicu.
      Dar gazda si cu gazdarita nu se’ndestula cheia la mana apuca, si-n pivnita se ducea si alta buclie verde scotea , feciorii dubii cinstea.
       Cinsteasca-i Dumnezeu in poala cerului si-n poarta raiului ca sa mai poata cinsti  ficiorii dubii ca si-n ceasu de acu."
      
Banii

      " Si iara mai avem gura de multumit cu inima curata cu limba despiedecata , ca ne-o cinstit gazda cu gazdarita cu cinci sase taleri de argint tina-l domnu pe pamant. Dar astea nu-s de ici colea, is din Baia-Veche, Baia-Noua, unde doi țigani motocani, cu ciocanele dadeau, scantei sareau, pe ochi se ardeau, dar bani faceau.
       Dar gazda si cu gazdarita nu se’ndestula cheia la mana apuca, cufaru-l descuia si alti cinci sase taleri de argint scotea feciorii dubii cinstea.
       Cinsteasca-i Dumnezeu in poala cerului si-n poarta raiului ca sa mai poata cinsti  feciorii dubii ca si-n ceasu de acu."


Toate lucrurile primite din sat erau carate de catre un localnic, tocmit sa faca asta numit “Iapa”. El de obicei era platit tot din aceste produse sau cu bani, dar suma era simbolica.

Colinda Junelui enumera intr-un fel darurile primite de colindători transformându-l pe fecior intr-un voinic gata de lupta, calare pe calul sau si avand ca arma arcul atat de comun inaintasilor nostri.

Colinda este simpla, frumoasa si se colinda intr-un ritm parca ostasesc.
Pe viitor imi propun sa atasez si melodiile, pentru ca versurile sa capete o alta viata.

Darul junelui
(junelui junelui bunu)

Ah’asta-i daru junelui
Juni la juni si-or colinda
Juni pe juni s-or darui.

Darul mare ce l-o dat
De-un colac de grau curat
Cum ii mai bun de strigat.
Ca l-i dragut de-a striga
P’inga draga maica-sa
Tot in ciuda soacra-sa.

Ah’asta-i daru junelui
Juni la juni si-or colinda
Juni pe juni s-or darui.

Darul mare ce l-o dat
Curea-n grajdu-i ferecat
Scote-as murgu-i inseuat
Inseuat bine gatat
Cum ii bun de’ncalecat.
Ca l-i drag de-a ‘ncaleca
P’inga draga maica-sa
Tot in ciuda soacra-sa.

Ah’asta-i daru junelui
Juni la juni si-or colinda
Juni pe juni s-or darui.

Darul mare ce l-o dat
Curea-n podu-i ferecat
Scote-as arcul d’incordat
Incordat bine gatat
Cum ii bun de sagetat.
Ca l-i drag de-a sageta
P’inga draga maica-sa
Tot in ciuda soacra-sa.


Ah’asta-i daru junelui
Juni la juni si-or colinda
Juni pe juni s-or darui.

Darul mare ce l-o dat
De-un paharu-i plinatel
Cum ii bun de’nchinatel
Ca l-i dragut de-a ‘nchina
P’inga draga maica-sa
Tot in ciuda soacra-sa.

Si-n toarta paharului 
Est’ trei floricele sfinte
Asa cicice împodobite
Cu argint is ingradite
Cu aur’s acoperite.
Si-n fundul paharului
Scrisa-i raza soarelui.

Si te june ‘nveseleste
C-o’ncinam cu sanatate.

marți, 20 noiembrie 2012

5. Colinda-Acesta-i domnu bun

Locaţia: Tisa, Hunedoara, Romania Tisa, România


O colindă care dezleagă un vis si confirmă prezenta colindatorilor la masa celui care primeste dubasii este "Cesta-i domnu bun" care talmaceste tocmai visul care prevestește sosirea colindatorilor.

       Misiunea talmacirii visului revine batranilor a caror varsta este asemanta cu a îngerilor din cer("ca d'ingeri din cer"). Deasemenea gazda este asemanata cu pom verde si inalt iar "culmea" gazdei adica imaginea pe care o are acesta in societate, cu o floare deosebit de frumoasa si cu efecte vindecatoare("varga de d'aur"este o planta cu proprietati medicale avand flori aurii). 


Veti observa in colinda si alte asemanari facute in special pentru a ridica la superlativ imaginea gazdei si a lucrurilor care il inconjoara.


       Colindatorii erau foarte atenti  sa potriveasca fiecarui satean caruia ii treceau pragul colinda preferata, gazda casei fiind intrebat intotdeauna ce colinda doreste sa-i fie colindata. De cele mai multe ori gazda lasa la aprecierea dubasilor asta, dar cateodata preferinta era totusi exprimata in mod direct, ori pe cai ocolite. 


       Daca prefera colinda "Cesta-i domnu bun" gazda spunea ca nu are preferinte pentru o anume colinda si ca ar fi foarte obosit ca "tare rau am dormit azi noapte din cauza visurilor". Dubasii imediat intelegeau ce vrea sa insinueze gazda si incepeau pe data colinda.



       La fel se proceda si cu alte colinde atunci cand se dorea a se atrage atenț
ia asupra preferintei, făcându-se in mod subtil si de multe ori aproape insesizabil referire la tema ei.
 

‘Cesta-i domnu bunu
(ioi domnului doamne)

'Cesta-i domnu bun
Bun gand si-o gandit
Bun pranz si-o pranzit
Dar la prazu lui
Pe cine-o chemat
Chemat-o chemat-o
Tot oameni batrani
Ca d’ingeri din cer
Pranzul sa-l pranzesca
Visul sa-l dezlege
Cel ce l-o visat
Noapte de-asta noapte.

Dolacrin sarac
Din mijloc de lac
Nascut-o crescut-o
Verde-i merisor
'Naltu-i paltinior
Jur prejur de mar
Parea’ti ca era
Varga de d’aur
La varfsor de mar
Parea’ti ca era
Stur de golâmbei
La poale de mar
Parea’ti ca era
Stur de turturele
La d’umbra de mar
Parea’ti ca era
Scaunase scrise
Sus pe scaunase
Parea’ti ca era
Flori is vanascioare
Jur prejur de lac
Parea’ti ca era
Trestie marunta.

'Cesti oameni bartani
Ca d’ingeri din cer
Pranzu-l pranzuiau
Visu-l dezlegau
Cel ce l-o visat
Noapte de-asta noapte:
Dolacrin sarac
Ii curtea dumitale,
Verde-i merisor
Esti dumitale,
Varga de d’aur
Culmea dumitale,
Stur de golâmbei
Sunt copii de-a tai,
Stur de turturele
Sunt fete de-a tale,
Scaunase scrise
Masa dumitale,
Flori’s vanascioare
Sunt pahare pline,
Trestie marunta
Suntem noi toti.

Si te’nveseleste
'Cesta-i domnu bun
Noi s-o d’incinam
D’alba-i sanatate.

luni, 19 noiembrie 2012

4. Colinda- "Ce seara-i de asta seara"

Locaţia: Tisa, Hunedoara, Romania Tisa, România


Pe drum se mergea cu muzica, feciorii batand pe tobe in ritmul "Marsului Dubelor" cu batai ritmice de trei (ta,ta,ta - ta,ta,ta), chiuind si strigand fel de fel de strigaturi.
Una din strigaturi era de multumire catre cel de la care se iesea din casa si avea urmatorul continut:

"Multumim la gazda nost'
Ca ne-o gazdarit frumos
Cu cina si cu lumina
Si cu dor de la inima."

O alta, era adresata urmatoarei gazde, in speranta ca o vor îndupleca sa primească ceata dubasilor:

Slobozi-ne gazdo'n casa
C'afara ploua si varsa.
Daca gazda nu ne crezi
Iesi afara si ne vezi .


Binenteles ca erau folosite si strigaturi mai deocheate, dar asupra lor nu ne vom opri ele fiind doar cazuri izolate dar tocmai acest lucru dădea uneori o dza de culoare.


Exista ca si lege nescrisa obligativitatea colindarii fiecarei case din sat, iar cei care din diverse motive nu puteau primi colindatorii (doliu, boala, etc.), ii asteptau in poarta casei pe dubasi folosind ca si in ziua de astazi aceiasi expresie "Faceti bine si iertati!".


Cuvinte simple si frumoase dar cu mare greutate si fara sa fie cu suparare pentru colindatori.  Aceste cuvinte valorau mai mult decat banii primiti de la cei bogati  si intotdeauna erau respectate ca atare.


Ele nu erau ca o respingere a colindatorilor, ci ca o neputinta si o scuza parca fata de sarbatorile de Craciun, ca l-au gasit in neputință de a primi colinda.


In ajunul Craciunului se colinda destul de des colinda "Ce seara-i de asta seara", care expune in mod pastelat împrejurările nașterii Domnului, facand chiar o punte intre nastere si botez.


Ce seara-i de asta seara
( Doamne ler domnului doamne )

Ce seara-i de asta seara
Ca-i seara nascutului
De-o nascut un fiut sfant
In ieschilea boilor.
Pana fiut se nastea
Boi'n talpe de-mi sarea
Prin oras faclii ardea
Prin nuiele luminele
Si prin cearui giuferele.

Fiut cearui graia:
-Maica, maica, draga maica
Ce gand ii pe capu tau
De cand maica m-ai facut
Nu m-ai maica botezat
Nici nu m-ai d’ascaldat
Nici nu m-ai d’aplecat
Nici nu m-ai ‘nfasiat.

Maica-sa din cear graia:
-Boteza'te-as n-am la ce
D’ascalda'te-as n-am in ce
Apleca'te-as n-am la ce
Infasia'te-as  n-am cu ce.

Fiut cearui graia:
-Maica, maica draga maica
Daca-i lucru maica asa
Ia-ma ‘n brate si ma poarta
Pe sub poala cerului
Pana-n poarta raiului.
Ies trei rauri, din trei prunduri:
Unu'i rau lu Iordan
Altu'i rau  de mirul sfant
Altu'i rau de lapte dulce.

Maica-sa ‘n brate'l lua
In Iordan mi-l boteza
In mirul sfant mi-l d’a scalda
In lapte dulce’l  d’apleca
In flori de mar infasia.
Si te fiut veseleste
C-o ‘ncinam cu sanatace.

duminică, 18 noiembrie 2012

3. Colinda-"Pometurile"


Dupa plecarea de la Gazda, dubasii obișnuiau sa colinde pe preotul satului, care era si cel care binecuvanta ceata de colindatori cu aceasta ocazie.

Binenteles ca la o asa personalitate locala nu se putea colinda orice colinda, fiind necesara o colinda cu un continut cat mai religios. Cum multe dintre colindele tisenilor aveau continut religios nu era prea greu de gasit o astfel de colinda, dar din cate imi amintesc eu si din spusele batranilor, cel putin in ultimul secol, la preot se colinda "Colinda Pometurilor".

De multe ori în colindele vechi sunt folosite cuvinte usor transformate(ex. pometuri in colinda de fata se refera la pomi fructiferi), posibil din cauza erorilor de trasmitere din gura in gura, sau tocmai datorita vechimii textului si a limbajului folosit in vremuri stravechi.

Aceasta colinda il pune in lumina pe Sfantul Ilie, caruia ii revine misiunea de a recupera sufletele credinciosilor furate de catre Iuda(intruchiparea raului) din rai, coroana împărăteasca a lui Dumnezeu si scaunul de judecata. Binenteles ca acest lucru nu este posibil fara sprijinul Domnului care ii da acestuia puterea tunetului si a fulgerelor si il povatuieste cum sa le folosească.


Pometurile
(domnului doamne)

Prin pometuri d’inflorite
Mandre mese stau gatite.
P’inga mese scaun este
Dar pe scaun cine-mi sade
Sade-mi Zau si Dumnezau
Cu toti sfintii langa el.
Pusa-si pranzu sa-l pranzeasca
Cand mai bine pranzuiam
Lor o veste le venea
C-o tunat Iuda in rai
Ce-o fost bun tot o luat
Ce-o fost rau, rau o stricat
Dar mai tare ce-o luat
Coroana si sufletele
Si scaun de-a judecare.
Cand din rai mi le scotea
Raiu tare ‘ntuneca
Jos la iad le cobora
Frumos iadu-l lumina.

Domnu cearui graia:
-Sfintii mei si dragii mei
Care din voi s-o afla
Dupa Iuda voi sa cureti?
Nime’n lume nu s’afla
Far’de Ilie sant’Ilie
Cum el de auzea
El la domnu se ducea
Si din cear asa-i graia:
-Da-mi tu doamne tunu tau
Tunu tau si fulgerile
Dupa Iuda eu sa curg.
Domnu cearui graia:
-Ba Ilie nu ti-oi da
Ca esti tanar baietas
Vei bui si vei pieri.
Gande-as domnu ce gandea
Tunu lui ca il dadea
Tunu lui si fulgerile
Si zau bine-l invata:
-Cand de iad te’apropia
Tuna rar, fulgera des,
Ca sa vezi din iad sa iesi.

Cand tuna intaia oara
Cheile sa descheiara
Cand tuna a doua oara
Usile se descuiara
Cand tuna a treia oara
Stean de piatra’n patru crapa
Si Ilie cobora
Si coroana mi-o lua
Coroana si sufletele
Si scaun de’a judecare.

Cand din iad mi le scotea
Iadu tare’ntuneca
Sus la rai mi le scotea
Frumos raiu-l lumina.
De-atunci domnu o lasat
Crucea-i sfanta pe pamant 
Si scaun de-a judecare
Si va voi sfinti veseliti
C-o’nchinam cu sanatate.